2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
balcic sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: tc balcic] (Reg) 1-2 Loc (nămolos sau) acoperit, în mod permanent, de bălți.
balcíc s.n. (reg.) Loc nămolos sau acoperit (în mod permanent) de bălți. • pl. -uri. /<tc. balcic.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Balcic n. oraș bulgăresc lângă Varna, pe Marea-Neagră, alipit României în 1913: 10.000 loc. Port și centru comercial.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BALCIC, oraș în NE Bulgariei, pe Coasta de Argint, la S de capul Caliacra; 12,2 mii loc. (1982). Stațiune balneoclimaterică pe țărmul Mării Negre. Castel cu parc și paraclisul „Stella Maris” în stil bizantin, inspirat din arhitectura bisericii domnești de la Curtea de Argeș, cu fresce interioare, care au aparținut (reședință de vară) reginei Maria a României. În antic. colonia greacă Dionysopolis înființată de coloniști din Milet în sec. 6 î. Hr. Între 1913 și 1940, situată în Cadrilater, a aparținut României.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv propriu (SP001MS) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |