4 intrări
48 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
balanța v vz balansa
balanțá vb. I. v. balansa.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BALANȚÁ vb. I v. balansa.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BALANȚÁ vb. I. v. balansa.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
balanțà v. 1. a se mișca, plecându-se într’o parte si într’alta, a se legăna; 2. a echilibra: a balanța conturile, a face creditul egal cu debitul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. ◊ Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. ◊ Expr. A pune în balanță = a compara două lucruri sau fapte, atitudini, idei diferite. 2. N. pr. f. art. Numele unei constelații din emisfera australă. ♦ Unul dintre semnele zodiacului (reprezentat printr-o balanță). 3. (Fin.) Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați; (concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc. ◊ Balanță de verificare = situație contabilă întocmită, de regulă, la sfârșitul lunii, prin centralizarea datelor înregistrate în conturi, în scopul verificării exactității operațiilor contabile. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea exportului și cea a importului. – Din fr. balance.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
balansa [At: BĂLCESCU, M. V. 14 / V: ~nța / Pzi: ~sez / E: fr balancer cf balanță] 1-2 vtr A (se) oscila în jurul unui centru de echilibru Si: a (se) legăna, a (se) clătina, (înv) a (se) doina. 3-4 vtr A (se) mișca când într-o parte, când într-alta Si: a (se) legăna, a (se) hâțâna, a (se) pendula. 5 vi (Fig) A fi nehotărât. 6-7 vtr A (se) compensa un lucru prin altul ajungând la un echilibru Si: a (se) cumpăni, a (se) echilibra. 8-9 vtr A (se) echilibra părțile unei balanțe, ale unui decont. 10-11 vtr (înv; imp) A (se) contrabalansa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
balánță sf [At: OTESCU, CR. 27 / V: (pop) pa- / Pl: ~țe / E: fr balance] 1 Instrument pentru cântărirea corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate 2 (Îs) -romană Cântar cu o singură greutate etalonată, care se mișcă pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. 3 (Îe) A pune în – A compara două lucruri, două fapte sau argumente, idei diferite pentru a lua o hotărâre. 4 (Fig; îe) A ține -ța dreaptă A fi nepărtinitor. 5 (Fig; îe) A apleca -ța (în favoarea cuiva) A fi părtinitor. 6 (Ast) Constelație din emisfera australă situată între Oficus și Fecioară. 7 (Îs) – cu basculă Balanță în care echilibrarea greutății corpurilor se realizează cu greutăți-etalon de zece ori mai mici. 8 Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați. 9 (Ccr) Tabel care conține balanța (8). 10 (Îs) – de verificare Operație contabilă de totalizare a cifrelor din debit și a celor din credit. 11 (Îas) Situație a conturilor la o anumită dată. 12 (Îs) ~ comercială (a unei țări) Raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
palaniță sf vz balanță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
palanță sf vz balanță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
palanție sf vz balanță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pălanță[1] sf vz balanță
- Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
balansa vb. I. tr. 1 (fiz.; compl. indică corpuri solide) A imprima o mișcare oscilatorie în jurul unei axe (orizontale). Balansează scaunul. ◆ (refl.) A se înclina cînd într-o parte, cînd în alta. Se balansează pe scaun. ◆ Fig. (intr.) A fi nehotărît, a oscila. Balansează între a-și cumpăra o combină muzicală sau un frigider. 2 (econ.; compl. indică părțile unei balanțe, ale unui cont etc.) A aduce la același nivel, a echilibra, a face să fie egale. 3 Fig. (înv.) A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. Cercă atunci a balanța puterea boierilor (BĂLC.). • prez.ind. -ez. și (înv.) balanțá vb. I /<fr. balancer; cf. balanță.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
balánță s.f. 1 (metrol.) Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. ◇ = Balanță analitică = balanță folosită în analize chimice cantitative (care poate fi cu oscilație liberă sau cu amortizor, cu greutăți aparte sau cu sisteme automate, care permit așezarea greutăților fără a deschide cutia balanței) pentru cîntăriri de mare precizie, cu aproximări de 0,1-0,2 mg. Balanță cu basculă = balanță în care echilibrarea corpurilor se realizează cu greutăți-etalon de zece ori mai mici. Balanță hidrostatică v. hidrostatic. Balanță romană v. romană. Balanță zecimală v. zecimal. ◇ Expr. A pune în balanță = a) a compara două lucruri sau două fapte, atitudini, idei diferite; b) a ține seama de fapte, de argumente înainte de a lua o hotărîre. A ține balanța dreaptă = a fi nepărtinitor. A apleca (sau a înclina) balanța în partea (sau în favoarea cuiva) = a ține partea cuiva; a părtini pe cineva. Aspectul plăcut a înclinat balanța în favoarea ei. 2 (econ., fin.) Comparație, raportare între indicatorii care trebuie să fie corelați, echilibrați. ◇ Balanță materială = balanță cu indicatorii exprimați în unități naturale. Balanța economiei naționale = sistem de balanțe și de tabele corelate care reflectă într-o formă sintetică procesul reproducției din cadrul economiei naționale a unei țări. Balanță comercială = balanță care exprimă raportul pe o anumită perioadă, de obicei un an, dintre valoarea exportului și cea a importului unei țări. Balanță de plăți = balanță care exprimă raportul pe o anumită perioadă, de obicei un an, dintre totalitatea încasărilor și plăților unei țări în relațiile sale cu străinătatea. Balanță de conturi (sau de decontare) = balanță care reflectă raportul dintre creanțele și obligațiile apărute într-o anumită perioadă, de obicei un an, în relațiile unui stat cu alte state, indiferent de termenul scadenței lor. Balanță de venituri și cheltuieli = balanță care exprimă raportul dintre veniturile și cheltuielile unei întreprinderi, instituții etc. Balanță de verificare = balanță care reflectă raportul, de regulă de egalitate, dintre totalul rulajelor ori soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor unei contabilități. ◆ Concr. Tabel, situație care are ca obiect asemenea comparație sau raportare. 3 (astron.; art.; nm. pr.) Numele unei constelații din emisfera australă, situată între Oficus și Fecioară. 4 (astrol; și nm. pr.) Una dintre cele douăsprezece zodii ale anului, cuprinsă între 23 septembrie și 22 octombrie. ◆ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului, reprezentînd o balanță. ◆ Persoană născută în această zodie. • pl. -e. și (pop.) palánță s.f. /<fr. balance.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A face egale, a echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. ◊ Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inelate de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. ◊ Expr. A pune în balanță = a compara două lucruri sau două fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelații din emisfera australă. 2. (Fin.) Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați; (concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc. ◊ Balanță de verificare = operație contabilă de totalizare a cifrelor din debit și a celor din credit; situația conturilor la o anumită dată. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului. – Din fr. balance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Refl. A oscila în jurul unui centru de echilibru (ca brațele unei balanțe); a se pleca, a se înclina cînd într-o parte cînd într-alta; a se legăna. Se balansează pe scaun. ▭ Sub bula care se balansează după legile pendulului există discul cu nisip. SAHIA, U.R.S.S. 57. ◊ Tranz. În zorii zilei, cînd vaporul își balansa mașina... Penelopa, zveltă, sprintenă, suia scara. BART, E. 46. 2. Tranz. (Numai în expr.) A balansa un cont = a compara sumele din debitul și creditul unui cont spre a constata egalitatea sau diferența totalurilor; a face să se egaleze debitul cu creditul. 3. Tranz. Fig. (Franțuzism neobișnuit) A crea un echilibru (între doi factori, două forțe etc.), a ține cumpăna (la ceva); a cumpăni, a echilibra. V. contrabalansa. (Atestat în forma balanța) [Radu cel Mare] cercă atunci a balanța puterea boierilor. BĂLCESCU, O. II 16. – Variantă: (învechit) balanțá vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Aparat pentru măsurarea greutății corpurilor, format dintr-o pîrghie cu brațe egale sau neegale, la capetele cărora se pun (de obicei pe talere), de o parte, obiectul de cîntărit și, de cealaltă parte, greutatea-tip care echilibrează acest obiect. V. cîntar, cumpănă. ◊ Balanță analitică (sau de precizie) = balanță cu brațe egale, cu ajutorul căreia se poate cîntări cu o precizie de o zecime de miligram. Balanță romană = balanță formată dintr-o pîrghie cu brațe neegale, mobilă în jurul unui ax orizontal; pe brațul mai lung și gradat alunecă o greutate, care echilibrează obiectul de cîntărit pus pe talerul sau în cîrligul aflat la capătul brațului mai scurt. Balanță zecimală (sau cu basculă) = basculă. ◊ Expr. A ține balanța dreaptă = a fi drept, nepărtinitor. A apleca balanța (în favoarea cuiva) = a fi părtinitor, a părtini pe cineva. A pune în balanță = a cumpăni faptele sau argumentele cuiva în vederea luării unei hotărîri; a compara avantajele și dezavantajele unei situații. A arunca (ceva) în balanță = a arunca în cumpănă. V. cumpănă. ◊ Fig. (Articulat) Numele unei constelații din emisfera australă; cumpăna. 2. Fig. (Numai în expresii din domeniul financiar și comercial) Comparație, raport între două sume, conturi etc. ◊ Balanță de verificare sau balanța sumelor = operație contabilă constînd din totalizarea separată a cifrelor din debitul și din creditul conturilor; situația conturilor la o anumită dată. V. bilanț. Balanța soldurilor = așezarea paralelă a soldurilor debitoare și creditoare, ale căror totaluri trebuie să fie egale. Balanța comercială (a unei țări) sau balanța comerțului exterior = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului; diferența dintre cifra importului și cea a exportului. Balanță comercială activă = predominarea exportului față de import. Balanță comercială pasivă (sau deficitară) = predominarea importului față de export. Balanță de plăți (internaționale) = raportul dintre sumele pe care o țară le plătește altei (sau altor) țări și acelea pe care le încasează de la țara respectivă (sau de la țările respective). Balanță de plăți activă. Balanță de plăți pasivă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înclina când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna. 2. Tranz. (În expr.) A balansa un cont = a face să se egaleze debitul cu creditul. 3. Tranz. Fig. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. – Fr. balancer.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
substantiv propriu (SPF001S) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Balanța
- 1. Numele unei constelații din emisfera australă.surse: DEX '09 DLRLC sinonime: Cumpăna
- 1.1. Unul dintre semnele zodiacului (reprezentat printr-o balanță).surse: DEX '09 MDN '00
-
etimologie:
balansa balanța
- exemple
- Se balansează pe scaun.surse: DLRLC
- Sub bula care se balansează după legile pendulului există discul cu nisip. SAHIA, U.R.S.S. 57.surse: DLRLC
- În zorii zilei, cînd vaporul își balansa mașina... Penelopa, zveltă, sprintenă, suia scara. BART, E. 46.surse: DLRLC
-
-
- 2.1. expresie A balansa un cont = a compara sumele din debitul și creditul unui cont spre a constata egalitatea sau diferența totalurilor; a face să se egaleze debitul cu creditul.surse: DLRLC DN
-
- 3. tranzitiv figurat franțuzism neobișnuit A crea un echilibru (între doi factori, două forțe etc.), a ține cumpăna (la ceva).exemple
- [Radu cel Mare] cercă atunci a balanța puterea boierilor. BĂLCESCU, O. II 16.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză balancersurse: DEX '09 DEX '98 DN
balanță
- 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate.
- 1.1. Balanță analitică (sau de precizie) = balanță cu brațe egale, cu ajutorul căreia se poate cântări cu o precizie de o zecime de miligram.surse: DLRLC
- 1.2. Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
- surse: DLRLC
- surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- surse: DEX '09 DEX '98
- 2.2. Balanță de verificare sau balanța sumelor = situație contabilă întocmită, de regulă, la sfârșitul lunii, prin centralizarea datelor înregistrate în conturi, în scopul verificării exactității operațiilor contabile.surse: DEX '09 DLRLC
- 2.3. Balanța soldurilor = așezarea paralelă a soldurilor debitoare și creditoare, ale căror totaluri trebuie să fie egale.surse: DLRLC
- diferențiere Balanță contabilă = situație recapitulativă și periodică ce regrupează la un moment dat sumele și soldurile conturilor debitoare și creditoare.surse: MDN '00
-
- 2.4. Balanță comercială (a unei țări) sau balanța comerțului exterior = raportul dintre valoarea exportului și cea a importului.surse: DEX '09 DLRLC DN
- 2.4.1. Balanță comercială activă = predominarea exportului față de import.surse: DLRLC
- 2.4.2. Balanță comercială pasivă (sau deficitară) = predominarea importului față de export.surse: DLRLC
-
- 2.5. Balanță de plăți (internaționale) = raportul dintre sumele pe care o țară le plătește altei (sau altor) țări și acelea pe care le încasează de la țara respectivă (sau de la țările respective).surse: DLRLC DN un exempluexemple
- Balanță de plăți activă. Balanță de plăți pasivă.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba franceză balancesurse: DEX '09 DEX '98