bal⁴ sn [At: CV 1949, nr. 8, 31 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Partea dinainte a ghetei, pornind de la scobitura piciorului, spre vârf.

bal² sn [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET.² III, 253 / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~uri / E: fr balle, ger Ballen] (Înv) Balot (de mărfuri).

bal¹ sn [At: NEGRUZZI, S. I, 46 / Pl: ~uri / E: fr bal] 1 Petrecere (publică) făcută cu scopul de a dansa (de obicei seara sau noaptea) într-un local sau într-o sală mare special amenajată. 2 (Pop) Petrecere în sărbătorile Crăciunului. 3 (Pop; îe) Dacă-i ~ să fie Petrecere fără restricții. 4 (Pex; îae) Acțiune fără restricții. 5 (Îs) ~ mascat Bal (1) la care participanții sunt deghizați și poartă mască.

bal³ sn [At: (a. 1882) URICARIUL IV, 286 / Pl: ~uri / E: fr balle] (Rar) Mică bilă pentru votat.

bal² s.n. (înv.) Balot (de mărfuri). Se depozita marfa în baluri (ARD.). • pl. -uri. și bálă s.f. /<fr. balle, germ. Ballen.

bal¹ s.n. Petrecere (publică) cu dans, organizată (seara sau noaptea) într-o sală special pregătită în acest scop. N-auzi cîntări, nu vezi luminile de baluri (EMIN.). ◇ Bal mascat = bal la care participanții sînt deghizați și poartă mască. Balul bobocilor v. boboc. Bal costumat v. costumat. ◇ Expr. Dacă-i bal, bal să fie = a) petrecere fară restricții; b) acțiune fară restricții. Ori la bal, ori la spital = trebuie mers pînă la capăt cu orice risc, nu trebuie să se dea înapoi după ce s-a luat o hotărîre. ◆ (pop.) Petrecere în sărbătorile Crăciunului. • pl. -uri. /<fr. bal, ngr. βαλ, germ. Ball, magh. bál.

*BAL (pl. -luri) sn. Petrecere cu dans: ~ anual: ~ filantropic; ~ mascat, bal la care toate persoanele sînt travestite și poartă cîte o mască pe obraz (🖼 302) [fr.].

BAL¹, baluri, s. n. Petrecere cu dans, organizată (seara sau noaptea) într-un local sau într-o sală pregătită în acest scop. În scara de 8 februarie... avea loc balul la teatru. PAS, L. I 112. S-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri. EMINESCU, O. I 202. Adio! în astă-seară Vom veni cu toți la bal, Să-ngropăm în veselie Acest vesel carnaval! ALECSANDRI, T. I 135. Bal mascat v. mascat.

BAL², baluri, s. n. Pachet mare de mărfuri (de obicei ambalat în pînză groasă și legat strîns cu sfori, pentru transport); balot. V. boccea. Baluri de tutun. ▭ [în magazie] se depozita marfa gata, în baluri și partide. ARDELEANU, D. 102.

BAL, baluri, s. n. Petrecere însoțită de dans, organizată seara sau noaptea într-un local sau într-o sală pregătită în acest scop. – Fr. bal.

BAL¹ s.n. Petrecere, reuniune cu dans organizată de obicei într-un local special pregătit. ◊ Bal mascat = bal la care participanții poartă mască. [Pl. -luri. / < fr. bal, cf. it. ballo < lat. t. ballare – a dansa].

BAL² s.n. Balot, pachet, legătură mare. [Pl. -luri, -le. / cf. fr. balle, germ. Ballen, it. balla].

BAL² s. n. balot. (< fr. balle)

-BAL³ elem. „minge”. (< engl. -ball)

BAL¹ s. n. reuniune cu dans organizată într-un local special pregătit. (< fr. bal)

BAL¹ ~uri n. Petrecere publică cu dansuri, organizată, mai ales, seara sau noaptea. Costum de ~. ◊ ~ mascat petrecere la care participanții poartă măști. /<fr. bal, it. ballo

BAL² ~uri n. înv. Pachet mare de mărfuri (mai ales de textile), ambalate în pânză sau în hârtie; balot. ~ de tutun. /<fr. balle

bal n. reunire de persoane cari petrec jucând.

*1) bal n., pl. urĭ (fr. bal, it. ballo, d. lat. pop. ballare, a dansa; it. ballare, vfr. baller. V. baladă, baĭaderă, destrăbălat). Reuniune maĭ deosebită în care se dansează: nuntă cu bal. V. polcă, vals, cadril.

2) bal n., pl. urĭ (germ. ballen, d. fr. balle, balot. V. bală 2, balon, balot, ambalez). Pop. Balot. Vechĭ (sec. 19), Bilă de votat. V. balotaj.

bală² sf vz bal²

băl, ~ă [At: ANON. CAR. / V: bel¹ a, bală, bea² sf, bâlă a / Pl: ~i, ~e / E: vsl вѣлъ] (Reg) 1 a (D. părul oamenilor) Blond. 2 a (D. oameni; îoc oacheș) Cu părul blond și cu fața albă. 3 a Frumos. 4 sf Iubită. 5 sf Lele. 6 a (D. animale; îoc negru) Care are corpul sau numai botul alb. 7 smf Animal cu corpul sau cu botul alb.

bea² sf vz băl

bel¹, ~ă a vz băl

biel a vz băl

băl, -ă adj. (reg.) 1 (despre oameni sau despre părul lor) Blond. 2 (despre animale, mai ales despre oi) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. • pl. -i, -e. /<sl. veche бала.

bea vb. II. 1 tr. A înghiți, a consuma un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pînă la fund = a îndura o supărare, un necaz pînă la capăt. A bea tot amarul v. amar. A nu avea (nici) după ce bea apă v. apă. A bea apă clocotită și a mînca foc v. clocotit. Doar n-am băut cucută (ca să...) v. cucută. Doar n-am băut gaz v. gaz. A bea dintr-o înghițitură v. înghițitură. A bea dintr-un pahar (cu cineva) v. pahar. A bea paharul morții (ori de moarte) v. pahar. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă v. vrea. ♦ A sorbi, a suge. ◊ Poet. Văd fluturi albaștri ușori Roind și bînd miere din flori (EMIN.). 2 intr. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (fam.) A bea în cinstea (sau pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva. A bea la botul calului v. bot. A-și bea (și) mințile v. minte. A se pune pe mîncat și pe băut v. mînca. A bea (cîte) un păhărel v. păhărel. A bea în (ori pentru, reg., de) sănătatea (cuiva) v. sănătate. A bea ca în tîrg v. tîrg. A bea de-i (sau pînă-i) trosnesc (sau să-i trosnească) urechile (sau fălcile) v. trosni. A ține (pe cineva) pe mîncat și pe băut v. mînca. Bea de usucă v. usca. ♦ (tr.) A sărbători (printr-o petrecere, printr-un chef) pe cineva; a consuma băuturi în cinstea și pe cheltuiala altuia. 3 intr. A cădea în patima beției. A început să bea. 4 tr. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa v. cămașă. 5 tr. Expr. (pop.) A bea tutun (sau o țigară) = a fuma. A bea ciubuc v. ciubuc. Cît ai bea o țigară ori în cîtă vreme ai bea o țigară v. țigară. • prez.ind. beau. /lat. bĭbĕre.

bel², -ă adj. (înv.) Frumos. • pl. -i, -e. /<fr. belle, it. bella.

bel¹ s.m. (fiz.) Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor, reprezentînd raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate (b). • pl. -i. /<fr. bel; cf. nm. pr. Alexander Graham Bell, fizician american.

BĂL I. adj. 1 🐑 Se zice despre o oaie albă sau care are numai capul sau botul alb ¶ 2 Băn. Vacă ~ă, vacă albă ¶ Băn. Alb la față, bălaiu: Drag mi-a fost neicuța’l ~, De trei ani mă țiu cu el (HOD.). II. BĂLĂ sf. Băn. Mîndră, drăguță: Băla care-mi place mie, Gura ei strugur de vie (HOD.) [vsl. bélŭ] .

❍BĂLUC I. adj. Mold. dim. BĂL (ȘEZ.). II. BĂLUCA sf. 1 Trans. Fetiță blondă ¶ 2 🐑 Oiță bălă.

BĂLUȚ I. adj. dim. BĂL: Păcurar cu oi băluță, Căpătatu-ți-ai drăguță? (HOD.). II. BĂLUȚĂ sf. 1 🐑 Oiță bălă ¶ 2 Joc țărănesc.

BEL adj. 🐑 BĂL

BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Ban., Transilv.) 1. (Despre oameni, în opoziție cu oacheș, smead) Blond; bălai, bălan. Frunză verde calapăr, Doi voinici, maică, mă cer: Unu-i negru, unu-i băl. Frunză verde de măr dulce, După băl, maică, m-aș duce. HODOȘ, P. P. 186. 2. (Despre oi, mai rar despre boi, vaci, cîini sau cai; în opoziție cu lai) Alb pe tot corpul sau numai pe bot.

BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Slav (v. sl. bĕlŭ „alb”).

BĂL ~ă (~i, ~e) reg. (despre oi) Care este alb pe tot corpul sau numai pe bot. /<sl. bĕlu

BĂL adj. (Ban.) Bălan, blond, alb. Bĕl. Albus. AC, 330. Etimologie: sl. bĕlŭ. Vezi și băloi Cf. gălbeneț (2). adjectiv

băl a. 1. alb, vorbind de oi (în opozițiune cu laiu); 2. în Banat: frumos, mândru (în cântecele populare); 3. în Oltenia: bălă, lele, țărancă. [Slav. BIELŬ, alb].

bel a. Mold. V. băl.

băl, bălă adj. pl. băĭ, băle (vsl. bĭelŭ, alb. V. bălaĭ, balcoș). Ban. Trans. vest. Bălaĭ.

bal s. n., pl. baluri

bal s. n., pl. baluri

bal (petrecere, balot) s. n., pl. baluri

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bălă, pl. băle

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bălă, pl. băle

băl adj. m., pl. băli; f. sg. bălă, pl. băle

BAL s. v. balot.

bal s. v. BALOT.

BĂL adj. v. bălai, bălan, blond, galben.

băl adj.v. BĂLAI, BĂLAN, BLOND, GALBEN.

bal, adj. v. băl („alb”).

băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. (înv.) 1. Alb. ■ (Oaie) cu lâna de culoare albă; alb curat. 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea, 1924, I: 310). ■ (top.) Valea lui Băl, în Rohia; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în râul Iza, la Săliștea de Sus. – Din sl. bĕlŭ „alb” (DER, MDA); cuv. autohton (Hasdeu, Brâncuș), din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb” (v. Pokorny, IEW, 118).

băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. – (înv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lâna de culoare albă; alb curat (Precup, 1926). 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea, 1924, I: 310). ♦ Valea lui Băl, toponim în Rohia; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în Iza, la Săliște. – Din sl. bĕlŭ „alb” (DER, MDA); cuvânt autohton (Hasdeu, Brâncuș), din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb” (v. Pokorny, IEW, 118).

băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. – (înv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lâna de culoare albă; alb curat (Precup 1926). 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea 1924 I: 310). Valea lui Băl, toponim în Rohia-Lăpuș; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în Iza la Săliștea; Bălan, nume de familie provenit dintr-o poreclă sau un supranume („blond”). – Din sl. bĕlŭ „alb” (DA, DER); Cuvânt autohton (Hasdeu 1894, Brâncuși 1983) din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb”.

BAL. Pentru numele derivate din această temă, în care se confundă origini diverse: subst. bală (fiara sălbateca), subst. pl. bale (scuipat), subst. bălă (drăguță), adj. băl, -ă (bălan, frumos), sl. валиіa „vrajă”, alb. bal „frunte” (Philippide), s-au propus etimologii diverse. Drăganu admite un radical slav, ca și pentru Bale, pe care Miklosich îl explică din sl. bal; Capidan, după Weigand (DR II), tot o temă slava baljo „tată”; Hasdeu cumanul bala „copil, ostaș”, v. Balamir (Has), iar Bil-Albescu explică ard. Bal, -a, -u, prin ung. bal „stîng, râu”; Pașca explică Balia din sl. bal și din srb.-cr. Balja < Brato (după Maretić). Adăogăm și biblicul Bala, fiul lui Veniamin. I. 1. Bal, ard. (11-13 C I 24); -t (AO XIII 428); -ul b., munt. (16 B IV 388; 17 B I 45); -ul ard., 1726 (Paș); -u b. (I Bot C); Baiu și Baliu ar. (Cara 23, 99). 2. Bala mon. (Vieri 72); – s. (Giur 345; Mar); Bală b., 1222 (Has); Anton Bală, act. (Păcureți); Albala (Tel 58) < al lui Bală. 3. + -an, Balan (Dm), v. și Bălan < băl. 4. Balai olt. (AO III nr 13); Balaeș mold. (Arh; Bîr I); Balaiș, deputat în Adunarea ad-hoc; cf. adj. bălai. 5. Balauș (Ard II 18, 182); -escu, G., act.; Bălăușeri s. ard. II. Din pl. bale: 1. Bale, Popescul, 1518 (Has); Bale zis și Balea frecv. mar. (Dm; Mar; M mar); Balea pren. (P¹¹ f° 27; Rel; Ștef); Bălăscu, Stan, munt. și Bălescu, Călin, 1710 (BCI XI 17 – 18), și Bălțeni, -ești, ss.; -eanul, -easa; acestea pot deriva și din băl-, ca și din Balea, Bălea. 2. Bali, b (17 B II 208); Balia, ard., 1666 (Paș); – G. (Șchei III); Băliescu (Paș). III. + -ac, -aci: 1. Balac, -a ss.; Balacă b., act., munt. 2. Balace (16 A III 44 0). 3. Balaci, fam., ar. (Cara 91); Balacci, Iordache, 1764 (BAP II 126); Balaci, -ul ss.; -ul b., mold.(Isp I¹); Balaciu = Balaciu, mold. (Dm; Ștef) ceea ce indică o confuzie între temele bal și băl. Pentru Bălac și derivatele lui v. Bălac. IV. Cu alte sufixe: 1. Balic (Mar); -a (Cat; Ștef; Has; Arh; Vra; T-Jiu; Isp III¹) etc.; -a, despotul de Varna din sec. al XIV-lea; -a, Isac, vistier, 1708 (BCI VII 55; Costin); -ea, M. din Văleni (î Div). 2. Balici, Gav. (Isp I²); v. și Bălici. 3. Balin (C Ștef; Ț-Rom 145; Has); -ești s. (Dm); Bălinescul, 1683 (AO II 219). 4. Balița, Vvd. de Mar.; – Filip (16 A I 25); Baliță (Dm; C Bog); – Mîndrica zis și Balința (cont. cu Balinți s. < Balint = Valentin) Mîndrițca (C Ștef); – pan, boier 1403 (Romanoslavica IV p. 339); Baliță zis și Bălici (Dm); Bâlița, Maria (Sur VII); – t.; Băliț/eni s. (Ștef); -ești t. 5. Baloe, răzeș (16 A VI 185; 17 B III 371); Baloi, olt. (Sd VI 493; AO III 243); -u, M., act. 6. Balomir (Ștef; 16 B III 242; 17 B III 298; V M; Has); -ești, s. (ib); deformat: Balomii b. (Vr). 7. Balinga (l6 B VI 3C6). 8. -otă: Balotă frecv, (Has; Sur I)pren (P¹⁴); Balotești s.; Bălot/ești (Dm; Tec I); Bălotescu (Sd XXII); cf. Bololești s. (Dm), prin as. regr. și Balolești, prin as. progr., t. munt. (16 B III 18). 9. + -os: Bălos (17 A 1 188); -ul, R. (AO III 13, 245) sau din adj. bălos. 10. Balosac, B. (AO XIV. 11. + -oș: Baloș, fam. (C Bog; Isp V¹); – loan, ard. (Met 12); -, -i, -ani, -eni ss., mold.; Baloș = Baluș (Ur XXII 85); -ești (Dm). Pentru identitatea Baloș = Băloș (Dm), (16 A II 205, III 307). 12. + -os, -oș, -in: Balosin (vl?b PB 151) și cu as. regr. Bolosin act. (Jiul ard): Boloșin, Badea, boier (17 B I 298) și Bolușina, f. (ib. 397). 13. + -uș: Baluș, buc. 14. + -uță: Băluță Teișanul (AO V 209). 15. + -uta < -ola: Balut/a, -escu, act., ca Maluta < Malota (Sc). V. și BĂL.

B.A.L. ({i}; {s} B[ritish] A[nti] L[evisite]) Compus al stibiului utilizat ca antidot în intoxicații cu săruri ale metalelor grele (arsen, mercur, plumb) sau cu levizită, iod, sublimat etc.

BĂL-A adj. (alb, blond, drag). I. 1. Băl ard. (Paș); – A. (16 A II9). 2. Băla b.(Dm; Ștef; Sd XI 86; Ard II) și Bălă Pisică, b. olt., pren. (AO XV 66); Bălă, loan, olt. (Grd), cf. subst. bălă „drăguță”, „lele” (DLR băl. I 4°). 3. Bălu (Moț; Am 157); -lescu act. II. Din adj. bălan, bălaiu: 1. Bălan Leurdă (Has), pren.; – fam., frecv. (Buc etc). 2. Bălăn/aș (Paș); -escu; -ești s. 3. Bălăn/ică, A. (Ocina); -ici (Sur VIII). Bălai, C., act.; -a f., 1640 (AO VII 34; Sd XVI); Bălae f. (17 A IV 35). 5. Bălăeș, căp., 1708 (BCI VII 26). 6. Bălăiță, fam. Băl cu suf. -ac: Vezi Bălac. III. Cu alte sufixe: 1. Băiat (Hur). 2. Bălău (Gl. Isp III²); + -ca: Bălăuca epitetul Veronicăi Micle; – fam., act.; + -un: Bălăun (Has); + -uț: Bălăuț, (Tec I; Sd XI 54);- Gav. (Sur IV) -ă, mold., act.; Beleuță, N. (Î Div). 3. Bălea (17 B I 310; Paș); – călăraș, 1655 (Sd IV 38); Băl/escu (Has; Hur); -ești, -eni ss.; Bălen (sic) b. (17 B I 310); Băleanu fam. boierească din sec. al XV-lea (Has). 4. Băleș (Dm). 5. Bălici (16 A III 298; 17 A III 146; Sur VIII; Isp II¹). Bălică fam. (Brăila) 7. Bălin (Mar; Ștef; Has); – olt. (Sd VI 469; AO XVII 300); -ești s. 8. Băliești s. (Sd XXI), cf. subst. balie. 9. Băli/lă (Has); -ești s. (17 A III 202; Sd XXII). 10. Băliș/or (Cat); -oara t. 11. Băl/oe (17 B II 225); -oiu, Ioan (Î Div); -oiul 1685 (Has); -oaia (Sd XXII). 12. Boloni fam., act. < ard. *Băloniu, prin as. regr. Băloasa t. 14. Băloș (C Bog; 16 A I 56, II 205; Isp III¹); -ani s (Tec II); -escul (Dm; Ard I; Ștef); -eni (Isp III¹); -ești scris și Bălușești s. (C Bog). 15. Bălucă f. (Paș) „blondă” 10. Bătună, Ioan, act. 17. Băluș (17 B II 429); -a, -ești, -eni ss. (Dm; etc). 18. Băluț/a (Isp III²); -ă (Răc 7); -ă, popa (Î Div); -el, mold. 19. Compuse: Bîldorogești (16 B IV 269) prob. < băl + rus. дopoг „drum alb”.

bal, baluri, s. n. scandal; ceartă