baiu² i vz bai²

baiu¹ sn vz bai¹

báiu² s.n. v. bai².

báiu¹ interj. v. bai¹.

❍BAIU² sbst. Trans. Maram. Grijă, supărare, necaz, nevoie: De cînd port păr pe spinare, Nime ~ nu mi-l are (RET.); ~ cel rău, epilepsie (BRL.) [ung. baj].

BAIU!¹ 👉 BAIO!

BAIU interj. (Reg.) Nici să nu te gândești (la așa ceva)! nici vorbă! – Probabil din ba + io (= eu).

BAIU interj. (Mold., Transilv.; negație mai puternică decît «nu», cu care cineva răspunde la o provocare sau cu care respinge o invitare) Nicidecum, nici să nu te gîndești (la așa ceva), de loc. V. b a. Ș-apoi și vouă, nu știu, zău, cum v-a mai intra cineva în voie. Vorba ceea: hai în car! – Baiu! – Hai în căruță! – Baiu! – Hai în teleagă! – Baiu! – Hai pe jos! – Baiu! CREANGĂ, O. A. 90. Fa Dochițo, puică albă, Vincu mine să-ți dau salbă... Ți-oi da salbă de mărgele Și paftale și inele. – Baiu! marfa de la voi Nu se trece pe la noi. ALECSANDRI, T. 228. Ia stăi puținel, dragă Vochițo! – Baiu, baiu, nu se poate! NEGRUZZI, S. III 21. ◊ Expr. A zice baiu = a zice ba, a se împotrivi, a se opune, a refuza. Fata mare și cea mică le luați de v-or plăcea, Dară pe cea mijlocie – mi-o căzut dragă de foc Și nici ea nu zice baiu! bat-o hîtrul de noroc! EMINESCU, L. P. 136. – Pronunțat: ba-iu. – Variantă: (Transilv., Ban.) baio (HODOȘ, P. P. 151) interj.

BAIU interj. (Reg.) Nicidecum, nici să nu te gîndești (la așa ceva). [Pr.: ba-iu] – Din ba + io (= eu).

baiu! int. Mold, ba! nu vreau! baiu, baiu, nu se poate! NEGR. [Poate contras din ba eu].

BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (niciun) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nicio pagubă. – Din magh. baj.

bai sn vz baiu¹

bai² i [At: NEGRUZZI, S. III, 21 / V: -io, ~iu / E: ba + io (eu)] (Reg) 1 Nicidecum. 2 (Îe) A zice ~ A se împotrivi 3 (Îae) A refuza.

bai¹ sn [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XIII, 266 / V: ~u / Pl: ~uri / E: mg baj] (Reg) 1 Necaz. 2 Grijă. 3 (Îe) N-are ~ (de) Este indiferent. 4 (Îe) Nu-i (nici un) ~ (că...) sau de asta nu (mi-i) ~ Nu face nimic. 5 (Îe) A avea -ul (cuiva) A băga în seamă pe cineva. 6 Lucru. 7 (Îe) A avea ~ cu... A avea greutăți cu... 8 (Îe) A avea ~ cu (cineva) A avea o afacere cu cineva. 9 (Îae) A avea de furcă cu cineva. 10 (Îe) Ce-i -ul? Ce este? 11 Durere. 12 Boală. 13 (Îe) Am – cu... Mă doare (ceva). 14 (Îe) Ce ~ ai? Ce-ți lipsește?. 15 (Îe) -ul cela sau cel rău Epilepsie. 16 Vină. 17 (Îe) A nu-i da – A nu învinovăți.

bai² s.n. 1 (fam.) Necaz, încurcătură, supărare; belea, bucluc. ◇ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu e nici o pagubă. N-are bai (de...) = este indiferent. A avea baiul (cuiva) = a băga în seamă pe cineva. A avea baiul cu... = a avea greutăți cu... A avea bai cu cineva = a) a avea o afacere cu cineva; b) a avea de furcă cu cineva. Ce-i baiul? = ce este? Am bai cu...= mă doare (ceva). Ce bai ai? = ce-ți lipsește? Baiul cela (sau cel rău) = epilepsie. 2 (reg.) Vină. ◇ Expr. A (nu) da bai (cuiva) = a (nu) învinovăți (pe cineva). • pl. -uri. și (reg.) báiu s.n. /<magh. baj.

bai¹ interj. (reg.) Nicidecum. ◇ Expr. A zice bai = a) a se împotrivi; b) a refuza. • și báio, báiu interj. /ba + io „eu”.

❍BAIO! ❍BAIU! interj. Mold. Ba, nu vreau: Hai în car! – Baio! – Hai în căruță! – Baio (ȘEZ.); Ia stai puțintel, dragă Vochițo! – Baiu! Baiu! nu se poate (NEGR.) [ba + eu].

BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. – Din magh. baj.

BAI, baiuri, s. n. (Mai ales în Transilv.) 1. Necaz, supărare, încurcătură, bucluc; rău. Asta-i baiul, că-i frumos pe afară și-nlăuntru jale. DAVIDOGLU, M. 8. Aoleo, măi hoț de dor, N-am topor să te omor, Nici secure să te tai, Să nu mai am nici un bai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 93. ◊ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu-i (sau nu mi-i) bai = nu face nimic, nu-mi pasă, nu e nici o pagubă. 2. (Ironic, în expr.) A da bai (cuiva) = a face vinovat (pe cineva de ceva). De frumoasă, nu-i dau bai, Că-i cu dinții ca la cai, De-o sută cinzeci de ai, Nu poate roade mălai. MARIAN, S. 24.

BAIO interj. v. baiu.

BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. – Magh. baj.

2) baĭ interj. Rar. Ba, nu.

1) baĭ n., pl. urĭ (ung. baj). Trans. Suferință, supărare. Nu-ĭ baĭ, nu e nicĭ o supărare, nicĭ un regret, se poate face.

baiu (reg.) (desp. -iu) interj.

baiu (reg.) (-iu) interj.

baiu interj. (sil. ba-iu)

bai (reg.) s. n., pl. baiuri

bai (reg.) s. n., pl. baiuri

bai s. n., pl. baiuri

BAI s. – v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

bai s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

bai, (baiuri), s. n. – Necaz, supărare, belea, grijă. Mag. baj, care la rîndul său provine din sl. boj „calamitate”, ca și sb., cr., slov., ceh., rut., rus. boj „război”, cf. (ră)zboi (Cihac,II, 478; Gáldi, Dict., 103). – Miklosich, Lexicon, 35 îl deriva direct din sl., ceea ce pare mai puțin probabil. Se folosește numai în Trans., dar circulația sa este mai mare; alături de el, a băilui „a se îngriji de ceva” (< mag. bajlodni) este puțin folosit.

bai, baiuri, s.n. (reg.) Necaz, supărare: „Lasă, nu-i bai, mândrior, / Că m-ai lăsat să trag dor” (Papahagi, 1925: 197). ■ (med.) Baiul cel mare, baiul cel rău = epilepsie; beteșâg; îmbătăciune. Expr. atestată exclusiv în regiunea nordică. – Din magh. baj „necaz” (DER, DLRM, MDA).

bai, baiuri, s.n. – (reg.) Necaz, supărare: „Lasă, nu-i bai, mândrior, / Că m-ai lăsat să trag dor” (Papahagi, 1925: 197); „Nu te bucura de baiul altuia” (Lenghel, 1979: 214). ♦ (med.) Baiul cel mare, baiu cel rău = epilepsie; beteșâg (ALRRM, 1969: 167). – Din magh. baj „necaz” (< sl. boj „calamitate”) (DER, DEX, DLRM, Scriban, Cihac, MDA).

bai, -uri, s.n. – Necaz, supărare: „Lasă, nu-i bai, mândrior, / Că m-ai lăsat să trag dor” (Papahagi 1925: 197); „Nu te bucura de baiul altuia” (Lenghel 1979: 214). ♦ (med.) Baiul cel mare, baiu cel rău = epilepsie; beteșâg (ALR 1969: 167). – Din magh. baj „necaz” (< sl. boj „calamitate”).

LI BAI (LI TAIBO, LI TAI-PE) (701-762), poet chinez din timpul dinastiei Tang. Considerat unul dintre principalii reprezentanți ai liricii chineze. Spirit neconformist, supranumit de contemporani „nemuritorul coborât din cer”. Cântăreț delicat al naturii, al dragostei și al vinului, critic al moravurilor nobilimii, a alternat atitudinea euforică și cea elegiacă în versuri simple și sugestive, amintind de poezia populară, în imagini de o rară plasticitate și armonie.

BAIA, BAIU, BAE, nume format din subst. bae sau din vb. a băia „a educa, a mîngîia copilul” (Sex P); „a naște” (Ivănescu); cf. blg. Бaй „nene” și tc. bay „bogat” (etim. Paș). 1. Baĭa b. (Rel; Flor 59); -iereu (P Gov f° 31 vo); – din 1536 (Has); – țig. (16 B II 193); Baie zis Baia b. (17 B II 245; III 182); olt., 1679 (Sd V 305). 2. Băia b. (16 B VI; Băiasa f., mold., sec. XVII și Baioae (17 B II 107), n. maritale. 3. Bai pren., 1637 (AO XVII 74); Baiu, fam. în s. Zărnești r. Brașov (Cat Braș 112); b. (16 B I 102; Sd X; Grai 115); m-tele Baiu zis și Dihamul; -l 1514 (AO XX 91); -l, N. (Șchei II); -lescu (An Com). 4. Baia și Baița ff. (Has). 5. Bae, mold. (Sur; Băescu (Ac Bz 20); Băești și Băiuț ss. 6. Albaiu, V. (Tel 58) < al lui Baiu. 7. Băicuș (Î Div) < subst. băicuș, pasăre (Păs); Băilă (Dm; Glos; 16 A III 146; RS 29); Băil/escu; -ești s. 8. Băiță, Stan al lui (AO XVII 74).