4 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bairám sn [At: CONDICA (1694-1704), ap. HEM 2365 / P: ba-i-, bai-ram / V: (înv) baer-, baiar-, -aiam, bariam / Pl: ~e, -uri / E: tc bayrâm] 1-2 Numele a două mari sărbători la musulmani, care se celebrează după postul Ramadanului. 3 (Îc) -peșcheș Dar pe care îl trimeteau domnii români cu ocazia bairamului (1) Cf bairamlâc, ramazanlâc. 4 (Fam) Petrecere.

BAIRÁM, bairamuri, s. n. 1. Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere, chef mare. – Din tc. bayram.

BAIRÁM, bairamuri, s. n. 1. Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere, chef mare. – Din tc. bayram.

BAIRÁM, bairamuri, s. n. 1. (Turcism rar) Numele a două mari sărbători religioase musulmane. ◊ Ploconul bairamului = darul pe care domnii romîni erau obligați să-l trimită la Poarta otomană cu ocazia acestor sărbători. Ei au plătit în tot anul haraciul, ploconul bairamului, văcăritul. BĂLCESCU, O. I 17. 2. (Familiar) Petrecere, chef mare, zaiafet. – Pronunțat: ba-i-ram și (mai rar) bai-ram.

BAIRÁM, bairamuri, s. n. 1. (Turcism) Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere; chef mare. [Pr.: bai-] – Tc. bayram.

BAIRÁM ~uri n. 1) (nume generic) Două mari sărbători la musulmani. 2) fam. Petrecere mare; chef. [Sil. bai-ram] /<turc. bayram

BAIRAM s.n. (Mold., ȚR) Mare sărbătoare religioasă la musulmani. A: Dară numai trei-patru zile de ar fi mai fost vezir Topal-Pașa, era baraiamul turcilor, și atunce poate ar fi perit și el. NECULCE. Duminecă au făcut bairamul acolea la Anapoli. IM 1754, 142v; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-AMIRAS. B: N-au putut să strîngă haraciul, ca să-l trimiță la vreame la bairam, după obiceiu. R. POPESCU; cf. IM 1730, 202r. Variante: baraiam (NECULCE), bariam (PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: tc. bayram. Vezi și bairamlîc.

bairam n. 1. sărbătoare cu care Mahomedanii termină ramadanul sau postul lor; cu acea ocaziune Domnii români trimiteau daruri Sultanului și altor Turci cu vază (așa numitul poclon de bairam ori bairamlâc): e bairamul vesel, Stambul e în picioare AL.; 2. fam. petrecere, chef: ce mai bairam o sa facem! [Turc. BAIARAM].

baĭrám n., pl. urĭ (turc. baĭram, d. pers. pop. bariam, sărbătoare). Sărbătoare cu care musulmaniĭ îșĭ termină postu cel mare numit ramadan. Fig. Fam. Mare chef: a trage un baĭram.

i2 [At: LB / P: bă-i / Pzi: ~esc / E: din baie2 + -i] 1 vi (Îrg) A lucra la o mină. 2 vt (Trs) A exploata o mină.

i1 vtr [At: CONTEMPORANUL I, 205 / V: băia / P: bă-i / Pzi: ~esc / E: baie1 + -i] (Rar) A (se) scălda. corectată

BĂÍ2, băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie2.

BĂÍ2, băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie2.

BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1.

BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1.

BĂÍ, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie; a se îmbăia, a se scălda. (Fig.) [Burghezii] trîndavi, lacomi, mîndri se scald și se băiesc în lacrimi de-a mulțimii. CONTEMPORANUL, I 205.

BĂÍ2, băiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lucra în mină. – Din baie2.

BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie. – Din baie1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bairám (fam.) (bai-) s. n., pl. bairámuri

Bairám (numele unor sărbători musulmane) (Bai-) s. propriu n.

bairám s. n. (sil. bai-), pl. bairámuri

arată toate definițiile

Intrare: Bairam
  • silabație: bai-ram
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Bairam
  • Bairamul
plural
genitiv-dativ singular
  • Bairam
  • Bairamului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bairam
  • silabație: bai-ram
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bairam
  • bairamul
  • bairamu‑
plural
  • bairamuri
  • bairamurile
genitiv-dativ singular
  • bairam
  • bairamului
plural
  • bairamuri
  • bairamurilor
vocativ singular
plural
Intrare: băi (îmbăia)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • i
  • ire
  • it
  • itu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • băiește
  • iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băiesc
(să)
  • băiesc
  • băiam
  • ii
  • isem
a II-a (tu)
  • băiești
(să)
  • băiești
  • băiai
  • iși
  • iseși
a III-a (el, ea)
  • băiește
(să)
  • băiască
  • băia
  • i
  • ise
plural I (noi)
  • im
(să)
  • im
  • băiam
  • irăm
  • iserăm
  • isem
a II-a (voi)
  • iți
(să)
  • iți
  • băiați
  • irăți
  • iserăți
  • iseți
a III-a (ei, ele)
  • băiesc
(să)
  • băiască
  • băiau
  • i
  • iseră
Intrare: băi (mineri)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • i
  • ire
  • it
  • itu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • băiește
  • iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băiesc
(să)
  • băiesc
  • băiam
  • ii
  • isem
a II-a (tu)
  • băiești
(să)
  • băiești
  • băiai
  • iși
  • iseși
a III-a (el, ea)
  • băiește
(să)
  • băiască
  • băia
  • i
  • ise
plural I (noi)
  • im
(să)
  • im
  • băiam
  • irăm
  • iserăm
  • isem
a II-a (voi)
  • iți
(să)
  • iți
  • băiați
  • irăți
  • iserăți
  • iseți
a III-a (ei, ele)
  • băiesc
(să)
  • băiască
  • băiau
  • i
  • iseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Bairam

  • 1. Numele a două mari sărbători religioase musulmane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Ploconul Bairamului = darul pe care domnii români erau obligați să-l trimită la Poarta otomană cu ocazia acestor sărbători.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ei au plătit în tot anul haraciul, ploconul bairamului, văcăritul. BĂLCESCU, O. I 17.
        surse: DLRLC

etimologie:

bairam

etimologie:

băi (îmbăia)

  • 1. reflexiv rar A face baie; a se îmbăia, a se scălda.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scălda îmbăia un exemplu
    exemple
    • figurat [Burghezii] trîndavi, lacomi, mîndri se scald și se băiesc În lacrimi de-a mulțimii. CONTEMPORANUL, I 205.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98

băi (mineri)

etimologie:

  • surse: DEX '09