Baia f. odinioară oraș, azi sat în jud. Fălticeni cu 3400 loc. Victoria lui Ștefan cel Mare asupra Ungurilor (1467). ║ V. Ofenbaia.

BÁIE², băi, s. f. (Reg.) Mină¹ (din care se extrag minerale). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.

BÁIE¹, băi, s. f. I. 1. Scăldat, îmbăiere. 2. Cadă, vas special de îmbăiat; feredeu. ♦ Apă de îmbăiat. ◊ Expr. Baie de sânge = vărsare mare de sânge, măcel. ♦ Clădire cu instalații speciale de îmbăiere; p. restr. încăpere special amenajată pentru îmbăiere. 3. (Urmat de determinări) Expunere a corpului (gol), în scop igienic sau curativ, la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție chimică etc. în vederea unor operații tehnice; p. ext. lichidul, soluția chimică etc. în care se fac asemenea operații. II. (La pl.) Stațiune balneară. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (=balnea). Cf. sl. banja.

báie² sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 21^v/11 / Pl: băi / E: mg bánya] 1 (Îrg) Mină¹ din care se extrag metale, minerale etc. 2 (Reg; îc) Vâlva-băilor Zână răuvoitoare, care ia aurul băilor¹ (1).

báie³ sf [At: DA / Pl: băi / E: fr baie] (Ggf) Golf mic cu deschidere îngustă spre largul mării.

báie¹ sf [At: CORESI, ap. HEM 2344 / Pl: bai / E: ml bannea (balnea), cf rs баия] 1 Încăpere special dotată unde se spală cineva Si: (fam) scăldat, îmbăiere, (pop) scaldă, (reg) scăldușă, scăldușcă. 2 Vas special pentru spălat Si: cadă, după, feredeu, scăldătoare. 3 Apă de spălat. 4-5 (Mol; îe) Tot (sau cam) de-o – De aceeași categorie sau de același fel. 6 (Îs) – de sânge Cantitate mare de sânge pierdută de cineva. 7 (Pex; îas) Măcel. 8 (Șîs – publică) Clădire amenajată cu instalații speciale pentru baie¹ (1). 9 (Pan; udt) Expunere a corpului (gol), în scop (igienic sau) curativ, la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. 10 (Înv; udt) Botez. 11 (Înv) Closet. 12 Recipient de lemn, de metal etc. în care se pune un lichid, o soluție chimică pentru realizarea unor operații tehnice. 13 (Pex) Lichid, soluție de săruri în care se introduc, pentru a fi tratate chimic, diferite materiale. 14 (Lpl) Stațiune balneară.

băi² [At: LB / P: bă-i / Pzi: ~esc / E: din baie² + -i] 1 vi (Îrg) A lucra la o mină. 2 vt (Trs) A exploata o mină.

băi¹ vtr [At: CONTEMPORANUL I, 205 / V: băia / P: bă-i / Pzi: ~esc / E: baie¹ + -i] (Rar) A (se) scălda. corectată

băia² v vz băi¹

băia¹ vt [At: LB / P: bă-ia / V: (reg) bă-, (înv) băi / Pzi: ~iez și bai / E: nct] 1-2 (Îrg) A alăpta și a îngriji un copil (mic). 3 (Trs; Ban) A mângâia un copil, pe obraz. 4 (Sst) A naște.

bâia² v vz băia¹

bâia¹ [At: MARIAN, ap. DA / V: bia / E: ns cf bâja] (Reg) 1 i Cuvânt pentru atragerea atenției copiilor să se păzească de foc Si: bâjă (1). 2 sf (Îljc) Foc.

bâia² v vz băia¹

báie¹ s.f. I 1 Cufundare a (unei părți a) corpului în apă, într-o soluție etc., în scop igienic, curativ, pentru relaxare, divertisment etc.; scăldat, îmbăiere. Vreau să fac o baie. 2 Cadă, vas special în care se pune apă sau un alt lichid pentru îmbăiat; (pop.) feredeu. Mi-am cumpărat o baie mai mare. ◆ Apă, soluție etc. în care se îmbăiază cineva. Nu-mi place baia fierbinte. ◇ Expr. Baie de sînge = a) cantitate mare de sînge pierdut de cineva; b) măcel. Cald ca în baie = foarte cald. (reg.) Tot (sau cam) de-o baie = de aceeași categorie sau de același fel. 3 (și baie publică) Clădire special amenajată și dotată cu instalații pentru îmbăiere. Baia publică s-a închis pentru reparații. ◇ Baie turcească = a) baie caldă de abur, urmată de duș și de masaj; saună; b) clădire special amenajată pentru acest tip de baie. 4 Încăpere (într-o locuință particulară) special amenajată pentru îmbăiere. ◆ Restr. Veceu. ◇ Expr. A se duce la baie = a se duce la veceu. 5 Analog. (cu determ.) Expunere a corpului (gol), în scop igienic sau curativ, la acțiunea apei, a soarelui, a aerului etc. 6 Recipient de lemn, de metal etc. în care se pune mai ales o soluție chimică etc. în vederea unor operații tehnologice sau chimice. ◆ Ext. Lichidul, soluția în care se introduc, pentru a fi tratate chimic, diferite materiale. II (la pl.) Stațiune balneară. Anul acesta, din cauza reumatismului, trebuie să mă duc la băi. • pl. băi. /lat. bannea = balnea.

báie² s.f (reg.) Mină (din care se extrag minerale, metale etc.). Băi de aur. ◇ Vîlva băii = v. vîlvă. • pl. băi. /<magh. bánya.

băi² vb. IV. intr. (pop.) A lucra într-o mină (de aur). prez.ind. -iesc. /baie² + -i.

băi¹ vb. IV. refl. (înv., reg.) A face baie; a se scălda. prez.ind. -iesc. /baie¹ + -i.

BÁIE², băi, s. f. (Reg.) Mină¹ (din care se extrag mineralele). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.