6 intrări

47 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BAC1, bacuri, s. n. 1. Ambarcațiune cu fundul și capetele plate, folosită pentru traversarea râurilor sau lacurilor de la un mal la altul sau pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcațiune cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac.

BAC2, bacuri, s. n. Element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. – Din germ. Backe.

BAC2, bacuri, s. n. Element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. – Din germ. Backe.

bac2 sn [At: IOANOVICI, TEHN. 174 / Pl: ~uri / E: ger Backe] 1 Piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. 2 Piesă în care se fixează vârful bocancului legat de schiuri Si: falcă. 3 Instalație specială pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor.

bac1 sn [At: SCÂNTEIA, 1947, nr. 764/ Pl: ~uri / E: fr bac] 1 Pod umblător care servește la transportul peste un râu sau un lac. 2 Recipient de sticlă, de metal sau de ebonită, folosit, de obicei, pentru păstrarea unui lichid. 3 Conținutul unui bac1 (1).

bac3 sn [At: DELAVRANCEA, S. 123 / Pl: ~uri / E: fr bac] 1 Bacara. 2 Suma de (zece sau) douăzeci de puncte de pe cărțile cuiva, la jocul de (bacara sau) maca.

bac1 s.n. 1 (mar.) Platformă plutitoare sau ambarcație cu fundul și capetele plate, folosită pentru transport (de oameni, de autovehicule etc.) de la un mal la celălalt al unei ape sau pentru serviciile auxiliare ale unei nave; pod umblător, (reg.) brod, brudină. ◆ Ext. (aeron.) Avion special echipat pentru transportul automobilelor și al pasagerilor. 2 (sport) Instalație fixă, cu anexe asemănătoare unei ambarcații, amenajată în aer liber, pe apă sau într-o încăpere, folosită la inițierea și la antrenarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3 (tehn.) Recipient, vas de sticlă, de metal sau ebonită, folosit de obicei pentru depozitrea unui lichid, dar și pentru diverse utilizări industriale. ◆ Ext. Conținutul unui bac. ◆ Analog. Cuvetă, bazin. • pl. -uri. /<fr. bac.

bac3 s.n. (la jocurile de cărți) 1 Bacara. 2 Suma de (zece sau) douăzeci de puncte de pe cărțile unui jucător, la jocul de (bacara sau) maca. • pl. -uri. /<fr. bac.

bac2 s.n. 1 (tehn.) Element al sculelor și dispozitivelor de strîngere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. 2 (sport) Piesă în care se fixează vîrful bocancului legat de schiuri; falcă. pl. -uri. /<germ. Backe.

bac4 s.n. (fam.) Examen de bacalaureat. • pl. -uri. /<fr. bac, abr. de la baccalauréat.

BAC1, bacuri, s. n. 1. Ambarcație cu fundul și capetele plate, cu care se fac scurte traversări de râuri sau de lacuri sau care este folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brod, brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcație cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac.

BAC1, bacuri, s. n. Platformă plutitoarei pe care se transportă oameni, animale, vehicule etc. de la un mal la celălalt al unui rîu; pod umblător, brod, brudină.

BAC2, bacuri, s. n. 1. (În expr.) Bac de celulă electrolitică = vas de ebonită, de sticlă sau de rășini sintetice, care conține electrozii și electrolitul unui acumulator electric. Bac de răcire = aparat folosit la răcirea mustului de bere. 2. Falcă de filieră, de menghină, de mașină de sudură în capete etc.

BAC2, bacuri, s. n. 1. (În expr.) Bac de celulă electrolitică = vas de ebonită, de sticlă sau de rășini sintetice, care conține electrozii și electrolitul unui acumulator electric. Bac de răcire = aparat folosit la răcirea mustului de bere. 2. Dispozitiv în care se prinde o piesă în vederea prelucrării ei. 3. Fiecare dintre piesele de așchiere ale unei filiere. – Fr. bac.

BAC1, bacuri, s. n. Platformă plutitoare, servind la transportul de la un mal la celălalt al unui râu; ambarcație cu fundul și capetele plate, folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave. – Fr. bac.

BAC3 s.n. Carte fără valoare (la jocul de maca). [< fr. bac].

BAC2 s.n. 1. Piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ Piesă în care se fixează vârful bocancului legat de schiuri; falcă. 2. Instalație specială pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. [Pl. -curi. / < germ. Backe].

BAC1 s.n. 1. Pod umblător care servește la transportul peste un râu mare. 2. Recipient de sticlă, de metal sau de ebonită, folosit de obicei pentru depunerea unui lichid. [Pl. -curi. / < fr. bac, cf. ol. bak].

BAC3 s. n. 1. carte fără valoare (la jocul de maca). 2. (fam.) bacalaureat. (<fr. bac)

BAC2 s. n. 1. piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ piesă în care se fixează vârful bocancului de schiuri. 2. instalație pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. (<germ. Backe)

BAC1 s. n. 1. platformă plutitoare care servește la transportul de oameni, animale și vehicule peste un curs de apă. 2. cuvetă, bazin. 3. avion echipat pentru transportul automobilelor și al pasagerilor lor. 4. recipient de sticlă, metal sau ebonită, pentru depunerea unui lichid. 5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat. (<fr. bac)

bac s. n. (lb. vorbită, în special) Bacalaureat ◊ „Pentru mine bacul înseamnă sfârșitul liceului, un fel de baraj peste care altfel nu poți să treci.” R.l. 17 V 93 p. 5 (abreviere din bac[alaureat]; cf. fr. bac; FS 90; Th. Hristea în R.lit. 26 III 81 p. 8)

BAC ~uri n. Ambarcație plutitoare de formă plată pentru transportul de oameni, vehicule etc. de la un mal al unei ape la celălalt; pod umblător. ~ cu motor. /<fr. bac

bac n. în jocul maca; nimic (= fr. bac, scurtat din baccara).

2) bac, n. pl. urĭ (prescurtat din bacara). La jocu bacaraleĭ, situațiunea celuĭ ce are zece puncte, adică a pierdut: a avea bac.

1) bac n., pl. urĭ (fr. bac, íd., d. ol. bak, albie). Luntre mare și lată de transportat vite, căruțe ș.a., numită (după regiunĭ) și pod umblător, bródină, comp și poron. V. căulă, șaĭcă, dubas, ponton.

bâc2 sn [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Capriciu. 2 (Îe) A-i umbla cuiva în -uri A căuta să facă cuiva pe plac.

bâc1 sm [At: DELAVRANCEA, S. 216 / Pl: bâci / E: ns cf bâtic] (îljc; înv; iuz) Tată.

bâc3 i [At: REV. CRIT. III, 87 / E: ns cf sâc] 1 Cuvânt care exprimă bucuria pentru insuccesul cuiva. 2 (Îlje; iuz; îe) Ciudă ~! Expresie stereotipă pentru a tachina pe cineva.

bac-dormitór s. m. 1963 Bac cu funcție de dormitor v. șalupă-automobil (din bac + dormitor)

bîc interj. care arată zgomotu unuĭa care bate cu dosu degetuluĭ în ușă: am auzit „bîc-bîc” la ușă. V. boc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bac (ambarcație, piesă tehnică) s. n., pl. bácuri

bâc1/bâc-bấc (reg.) interj.

bâc/bâc -bâc (cioc-cioc, sâc) interj.

BÂC, BÂC-BÂC (cioc-cioc, sâc) interj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BAC s. pod mișcător, pod plutitor, pod umblător, (reg.) brod, brudină, (nordul Mold. și prin Bucov.) parom.

BAC s. pod mișcător, pod plutitor, pod umblător, (reg.) brod, brudină, (nordul Mold. și prin Bucov.) parom. (A trecut lacul cu ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bac (bácuri), s. n. – Menghine pentru tablă lipită. Germ. Backe „obraz”. Termen industrial.

BÂC interj. Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o căzătură. Formă expresivă, bazată pe consonanța tipică cu scopul evocării zgomotului unei lovituri sau căzături, cf. boc, cioc1, hâc, tâc, tic1, toc1. Intenția imitativă reproduce trei posibilitați ale zgomotului: 1. O singură lovitură, bâc. 2. Ritmul binar, care indică o mișcare în doi timpi, cu implicarea duratei, bâltâc. 3. Ritmul ternar sau întrerupt, care pare să includă intenții secundare, de opoziție față de mișcare și de cădere definitivă, bâldâbâc. – Variantă: bâca

bîc interj. – Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o cădere; boc, poc. – Var. bîca, interj. (pentru a atrage atenția, pentru a arăta copiilor primejdia de a cădea); carnacsi, că era să fac bîca (Alecsandri). Creație expresivă, bazată pe consonanța tipică pentru a evoca zgomotul produs de o căzătură sau o lovitură, cf. boc, cioc, hîr, tîc, tic, toc.Der. bîcîi, vb. (a bate clopotele; a palpita); bîcîială, s. f. (tic-tac; țiuit). Ca și în alte cazuri, intenția imitativă sugerează trei posibilități ale zgomotului: 1. zgomotul singur (bîc). 2. ritmul binar, care indică o mișcare în doi timpi, cu posibilitate de durată; bîltîc, interj. (exprimă zgomotul ritmic al unei izbituri, mai ales al unei căderi în apă); bîltîcăi, vb. (a cădea în apă; a se bălăci); bîltîcîială, s. f. (bălăceală); 3. ritmul ternar sau spart, care pare a presupune intenții secundare, de opunere față de mișcare și de cădere definitivă; bîldîbîc, interj. (exprimă zgomotul produs de căderea în apă a unui corp greu). Cf. aceleași posibilități expresive la tic și tic-tac; la hîc, hîltîc și huștiuluc; la sîc, șoltîc și șobîltîc; și posibil la boc și bulbuc). – DAR vede în bîc o posibilă influență a mag. bok „împlinit, împlinire”, și în bîltîc o contaminare cu baltă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bâc, bâci, s.m. (reg.) tată.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BAC, cf. blg.-srb. Бaкo ipoc. < Бaтe „nene” sau ipoc. din srb.-cr. Brato, după Maretic. Bacu, fam., ard., 1617 (Paș); – mold.; -l Gr. (Sur VII 271); -lescu, pr., olt., 1916. 2. Băcu, mold. (Sur XXIV); -i, T. (Sur IV); aceste nume (§2) se pot explica și din Bîcu,. 3. Baca, munt. (16 B II 98); – mold., probabil un genitiv slav de la Bako. 4. Băcuț, fam., ard. (Paș). 5. Bac/oș, Gr. (Sur XXIV) și -uș, ard. (Paș), cf. ung. Bakos, numele unui lingvist, 6. Bacoia, s. (Drăg 221 nota 1). 7. + -san: Bacsan, cneaz (16 A I 138), ca Vîlcsan < Vîlcu.

BÎC, rîu în Rep. Moldova, afl. dr. al Nistrului în amonte de Tighina; 155 km. În cursul superior trece prin înălțimile Codrii, apoi prin Chișinău.

BÎC temă în care se confundă sl. ьик „taur”, subst. bîc, -ă (tată, mamă) (DLR) și expresia „[cade]bîca”. 1. Bîc s.; -u fam. (Șez); -u, rîul în RSS Mold.; -ul, haiducul (G. Dem. 605). 2. Bîca, Stan (16 B I 147); Bîcă, Ion (Puc 296); Bîcani t. (Glos). 3. Bîcu (Ard I). + -lea:Bîclea; Bîclești s.; + -eș: Bîcleș,(Cat). 5. + -san; Bîcsan (C Ștef); Bîcsănești s. (Dm).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bac s. n. sg. (școl.) examen de bacalaureat

Intrare: bac
bac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Bac
nume propriu (I3)
  • Bac
Intrare: bac (sculă)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bac
  • bacul
  • bacu‑
plural
  • bacuri
  • bacurile
genitiv-dativ singular
  • bac
  • bacului
plural
  • bacuri
  • bacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: bac (vas)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bac
  • bacul
  • bacu‑
plural
  • bacuri
  • bacurile
genitiv-dativ singular
  • bac
  • bacului
plural
  • bacuri
  • bacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Bâc
nume propriu (I3)
  • Bâc
Intrare: bâc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâc
  • bâcul
  • bâcu‑
plural
  • bâci
  • bâcii
genitiv-dativ singular
  • bâc
  • bâcului
plural
  • bâci
  • bâcilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bac (sculă)

  • 1. Element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor.
    surse: DEX '09 DLRLC MDA2 DN
    • 1.1. Piesă în care se fixează vârful bocancului legat de schiuri.
      surse: MDA2 DN sinonime: falcă
  • 2. Fiecare dintre piesele de așchiere ale unei filiere.
    surse: DLRM

etimologie:

bac (vas)

  • 1. Ambarcațiune cu fundul și capetele plate, folosită pentru traversarea râurilor sau lacurilor de la un mal la altul sau pentru serviciile auxiliare ale unei nave; pod umblător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN sinonime: brod brudină parom
  • 2. Avion echipat pentru transportul automobilelor și al pasagerilor lor.
    surse: MDN '00
  • 3. sport Platformă sau ambarcațiune cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 DN
  • 4. tehnică Recipient, vas cu diverse utilizări industriale.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 DN MDN '00
    • 4.1. expresie Bac de celulă electrolitică = vas de ebonită, de sticlă sau de rășini sintetice, care conține electrozii și electrolitul unui acumulator electric.
      surse: DLRLC
    • 4.2. expresie Bac de răcire = aparat folosit la răcirea mustului de bere.
      surse: DLRLC
  • 5. Conținutul unui bac.
    surse: MDA2
  • surse: MDN '00
  • 7. Parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat.
    surse: MDN '00
  • 8. Carte fără valoare (la jocul de maca).
    surse: DN
  • surse: MDN '00

etimologie: