3 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BANTU s. m. și f., adj. invar. 1. S. m. Persoană care face parte din populația africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială și Meridională. 2. Adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de această populație. [Acc. și: bantu] – Din fr. Bantou.

bantu [At: DEX2 / A: bantu / E: fr bantous] 1 smi Populație africană negroidă, de o mare diversitate antropologică, din Africa Ecuatorială și Meridională. 2-3 smi, a (Persoană) care face parte din bantu (1). 4-5 a De bantu (1-2). 6-7 a Referitor la bantu (1-2). 8-9 a Specific pentru bantu (1-2). 10-11 a Care aparține de bantu (1-2). 12-13 sf, a (Limbă) care este vorbită de bantu (1-2).

bántu s.m. invar., adj.invar. 1 s.m. invar. Populație africană negroidă, de o mare diversitate antropologică, din Africa Ecuatorială și Meridională. 2 adj.invar. Care se referă la populația bantu, specific pentru populația bantu. 3 adj.invar. (lingv.) Limbi bantu = grup mare de limbi aglutinante negroafricane, din Africa Centrală și Meridională, cu structură gramaticală și lexic apropiate. • acc. și bantu. /<fr. bantou.

BANTU s. m. invar., adj. invar. 1. S. m. invar. Populație africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială și Meridională. 2. Adj. invar. Referitor la bantu (1) sau la limbile vorbite de această populație. [Acc. și: bantu] – Din fr. bantous.

BANTU / BANTU s. n. Populație negridă din Africa ecuatorială și de sud. ◊ limbi ~ = familie de limbi negro-africane cu structură gramaticală și lexic, apropiate. (<fr. bantou)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!bantu1 adj. invar. (limbi ~)

!bantu2 (nume etnic) s. m. și f., pl. bantu

bantu / bantu adj. invar., s. m. și f., pl. bantu / bantu

Intrare: bantu (adj.)
bantu1 (adj.) adjectiv invariabil
  • pronunție: bantu, bantu
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOOM 3
  • bantu
  • bant‑
Intrare: bantu (s.f.)
  • pronunție: bantu, bantu
substantiv feminin (F999)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bantu
plural
  • bantu
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bantu (s.m.)
  • pronunție: bantu, bantu
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bantu
plural
  • bantu
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bantuadjectiv invariabil

etimologie:

bantu, bantusubstantiv masculin invariabil
bantu, bantusubstantiv feminin invariabil

  • 1. Persoană care face parte din populația africană negroidă, de o mare diversitate antropologică din Africa Ecuatorială și Meridională. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.