2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRBĂCÚȚ s. m. v. berbecuț.

BĂRBĂCÚȚ s. m. v. berbecuț.

BĂRBĂCÚȚ s. m. v. berbecuț.

BĂRBĂCÚȚ s. m. v. berbecuț.

BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț.

BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț.

bărbăcúț sm vz berbecuț

bărbăcúț sm vz berbecuț

berbecuț, ~ă smf [At: ECONOMIA 90/19 / V: bărbăc~ / Pl: ~i, ~e / E: berbec + -uț] 1-2 (Șhp) Berbec (1) (mic) Si: berbecel (1-2). 3 Miel de un an. 4 (Orn; Mol; Buc) Becațină. 5 (Orn; rar) Berbecel (4) mare. 6 (Bot) Papură (Typha angustifolia).

BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec. Un om voinic, cu mustața scurtă, groasă, ca un corneci (= corn) de berbecuț, drept ca un brad. AGÎRBICEANU, S.P. 66. – Variantă: (Mold.) bărbăcúț (SADOVEANU, N. F. 6) s. m.

BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. 1. Diminutiv al lui berbec. 2. Becațină. [Var.: bărbăcúț s. m.]

berbecuț m. 1. berbece mic; 2. Mold. numele popular al becaținei (care nu cântă, ci sbiară ca berbecele).

berbecúț m. Berbec mic. Est. Becațină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

berbecúț s. m., pl. berbecúți

berbecúț s. m., pl. berbecúți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BERBECÚȚ s. v. becață, becațină, berbecel, lupul-vrăbiilor, papură, sfrâncioc.

berbecuț s. v. BECAȚĂ. BECAȚINĂ. BERBECEL. LUPUL-VRĂBIILOR. PAPURĂ. SFRÎNCIOC.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Bărbăcuți v. Barbura III 10.

Intrare: Bărbăcuți
Bărbăcuți nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bărbăcuți
Intrare: berbecuț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berbecuț
  • berbecuțul
  • berbecuțu‑
plural
  • berbecuți
  • berbecuții
genitiv-dativ singular
  • berbecuț
  • berbecuțului
plural
  • berbecuți
  • berbecuților
vocativ singular
plural
bărbăcuț substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărbăcuț
  • bărbăcuțul
  • bărbăcuțu‑
plural
  • bărbăcuți
  • bărbăcuții
genitiv-dativ singular
  • bărbăcuț
  • bărbăcuțului
plural
  • bărbăcuți
  • bărbăcuților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

berbecuț bărbăcuț

  • 1. Diminutiv al lui berbec.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: berbecel un exemplu
    exemple
    • Un om voinic, cu mustața scurtă, groasă, ca un corneci (= corn) de berbecuț, drept ca un brad. AGÎRBICEANU, S.P. 66.
      surse: DLRLC
  • surse: DLRM

etimologie:

  • Berbec + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09