2 definiții pentru Băra


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Băra v. Bara II 1 și Bîr 3.

BARA, BĂRA, cuvînt vechi, coincide cu tracul bara din Zurobara, probabil cu sensul de cetate înconjurată cu mlaștină ca terramare-le Italiei preistorice; cu sensul de mlaștină și rîu s-a păstrat la sîrbi, cf. hidronimele: Colubara, Ibar etc. și la romînii din Banat. I. Bara: 1. Bar b. (Moț); – Oprea, ard. (RI VII 210); cf. orașul Bar din Podolia. 2. Bara (Vr); Bard (Cotr; Cîmp). 3. Bareș, A. (Scan; Isp III2; Cat mold II) 4. Cf. Barageni s. (Isp II1). II. Cu ă: 1. Băra, fam., ard., 1437 (Paș; Ard I); – munt., 1485 (Ț-Rom 349); alte exemple: (16 A II 73; 17 B II 289, 413; BG LIV 159; Ac Bz 21, 36; R Gr). 2. Bără (16 B I 109); Bării Drag fiul (Puc 12). 3. Bărea, I. (Drag 133). 4. Bărița b. (Ard). 5. Bărul V., mold. (Sd VI 28). 6. Băroaia t.; Băroiu s.; Băruiul t. 7. Băroian (Scurtești Bz), cu sufix de apartenență locală. 8. Bărăș ard. (Paș); – olt., 1565 (AO IX 181); – ard. (Ard) 9. Bărășel (Isp III2). 10. Băr/ăscu, -ăști ss. 11. Cf. Bărăiacul s. (Sd XXI). 12. Băriga, M. (Meșt Cr) 13. Compus: Bărălenghi, M. (17 B IV 127). V. și Bîra și Bera.

Intrare: Băra
Băra nume propriu
nume propriu (I3)
  • Băra