4 intrări

Articole pe această temă:

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălța vt [At: DEX2 / Pzi: ~țéz / E: bălțat (drr)] (Fam) 1 A vopsi în culori țipătoare și nearmonizate. 2 A tărca.

bălțat2, ~ă [At: BIBLIA (1688), 221/5 / V: (reg) bal~ / Pl: ~ați, ~e / E: ml balteatus, -a, -um] 1-2 smf, a (Animal) care are părul de culori diferite. 3-4 smf, a (Animal) cu dungi sau cu pete de altă culoare Si: (rar) florean. 5 a (D. oameni) Deosebit2. 6 a (Înv) Colțat2. 7 a (D. haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare. 8 a Colorat fără gust. 9-10 a (Rar; îe) A fi cu mațele ~e A fi (rău sau) fățarnic. 11-12 a (Irn) Îmbrăcat (fără gust și) neasortat. 13 a (Pop) Îmbrăcat în haine orășenești. 14 a (Fig; d. noroc, lume etc.) În care nu te poți încrede.

bălțát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bălța] (Fam) 1 Bălțare (1). 2 Tărcare.

BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).

BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.

BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (der. regr.).

BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; (pop.) îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.

BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. 1. (Despre boi, vaci și alte animale, mai rar despre păsări) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau pete de altă culoare (de obicei mai deschise sau albe). V. pestriț. Grupe de vaci greoaie, bălțate negru și alb, se ridică la trecerea trenurilor, în marginea pășunilor, și au aerul că salută. SADOVEANU, O. A. II 186. Erau unsprezece bursucei... unii negri, alții murgi și alții bălțați. ODOBESCU, S. III 42. D-apoi un vițel bălțai? A rupt funea ș-a scăpat. TEODORESCU, P. P. 335. Ia voi, turcilor, să-mi dați Vro cincizeci de boi bălțați Cu vărgi negre pe spinare, Rotogoale Pe sub poale. TEODORESCU, P. P. 481. 2. (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu prea multe culori; colorat fără gust. Basma bălțată. ♦ (Popular, ironic, despre persoane) Îmbrăcat în haine boierești sau de oraș. Frunzuliță lemn uscat Aoleo, ciocoi bălțat, Sînt trei ani de cînd te cat. TEODORESCU, P. P. 293.

BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale, rar despre păsări) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. V. pestriț. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu prea multe culori; colorat fără gust. ♦ (Ir., despre oameni) Îmbrăcat fără gust; (pop.) îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.

BĂLȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre părul sau penajul animalelor) Care are pete sau dungi de altă culoare; tărcat. 2) (despre animale) Care are asemenea păr; tărcat. 3) fam. (despre haine, stofe, țesături etc.) Care este colorat fără gust, în prea multe culori țipătoare. Basma ~tă. ◊ A umbla după boi ~ți a umbla fără rost. /<lat. balteatus

bălțat a. 1. cu pete albe sau închise de mare întindere în mijlocul corpului (de vite); 2. fig. nestatornic, confuz: în lumea noastră bălțată EM. [Lat. BALTEATUS, încins cu un balț (= vărgat)].

bălțát, -ă adj. (lat. balteatus, încins, adică „vărgat”. V. balț). Cu pete marĭ albe pe trup: cal bălțat. Multicolor și fără gust: îmbrăcăminte bălțată. Fig. Iron. Amestecat, neomogen: societate bălțată. Moțat, breaz, distins în rău: nu fi așa de bălțat! V. breaz și peag.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălțát adj. m., pl. bălțáți; f. bălțátă, pl. bălțáte

!șoárece-bălțát (animal) s. m., pl. șoáreci-bălțáți

bălțá vb., ind. prez. 1 sg. bălțéz, 3 sg. și pl. bălțeáză

bălțát adj. m., pl. bălțáți; f. sg. bălțátă, pl. bălțáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLȚÁ vb. a (se) tărca. (Ce te-ai bălțat așa?)

BĂLȚÁT adj. v. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil.

BĂLȚÁT adj. 1. împestrițat, pătat, pestriț, tărcat, (pop.) prian, (înv. și reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcuș, (Transilv. și Bucov.) alaciu, (prin Transilv.) cheș, (Ban.) șar, (prin Ban.) șălean, (prin Olt. și Ban.) șerguiat, (prin Transilv.) șvaițăr. (Animal, păr ~.) 2. v. vărgat.

arată toate definițiile

Intrare: Bălțatu
Bălțatu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bălțatu
Intrare: bălța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălța
  • bălțare
  • bălțat
  • bălțatu‑
  • bălțând
  • bălțându‑
singular plural
  • bălțea
  • bălțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălțez
(să)
  • bălțez
  • bălțam
  • bălțai
  • bălțasem
a II-a (tu)
  • bălțezi
(să)
  • bălțezi
  • bălțai
  • bălțași
  • bălțaseși
a III-a (el, ea)
  • bălțea
(să)
  • bălțeze
  • bălța
  • bălță
  • bălțase
plural I (noi)
  • bălțăm
(să)
  • bălțăm
  • bălțam
  • bălțarăm
  • bălțaserăm
  • bălțasem
a II-a (voi)
  • bălțați
(să)
  • bălțați
  • bălțați
  • bălțarăți
  • bălțaserăți
  • bălțaseți
a III-a (ei, ele)
  • bălțea
(să)
  • bălțeze
  • bălțau
  • bălța
  • bălțaseră
Intrare: bălțat
bălțat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălțat
  • bălțatul
  • bălțatu‑
  • bălța
  • bălțata
plural
  • bălțați
  • bălțații
  • bălțate
  • bălțatele
genitiv-dativ singular
  • bălțat
  • bălțatului
  • bălțate
  • bălțatei
plural
  • bălțați
  • bălțaților
  • bălțate
  • bălțatelor
vocativ singular
plural
Intrare: șoarece-bălțat
șoarece-bălțat substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoarece-bălțat
  • șoarecele-bălțat
plural
  • șoareci-bălțați
  • șoarecii-bălțați
genitiv-dativ singular
  • șoarece-bălțat
  • șoarecelui-bălțat
plural
  • șoareci-bălțați
  • șoarecilor-bălțați
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bălța

  • 1. familiar A vopsi în culori stridente (și nearmonizate).
    surse: DEX '09 sinonime: tărca

etimologie:

bălțat

  • 1. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tărcat 4 exemple
    exemple
    • Grupe de vaci greoaie, bălțate negru și alb, se ridică la trecerea trenurilor, în marginea pășunilor, și au aerul că salută. SADOVEANU, O. A. II 186.
      surse: DLRLC
    • Erau unsprezece bursucei... unii negri, alții murgi și alții bălțați. ODOBESCU, S. III 42.
      surse: DLRLC
    • D-apoi un vițel bălțat? A rupt funea ș-a scăpat. TEODORESCU, P. P. 335.
      surse: DLRLC
    • Ia voi, turcilor, să-mi dați Vro cincizeci de boi bălțați Cu vărgi negre pe spinare, Rotogoale Pe sub poale. TEODORESCU, P. P. 481.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Basma bălțată.
        surse: DLRLC
    • 1.2. ironic Îmbrăcat fără gust; îmbrăcat în haine orășenești.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Frunzuliță lemn uscat Aoleo, ciocoi bălțat, Sînt trei ani de cînd te cat. TEODORESCU, P. P. 293.
        surse: DLRLC

etimologie: