2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăúc, ~ă a [At: SEVASTOS, N. 106 / P: ~lă-uc / Pl: ~uci, -uce / E: bălai + -uc] 1-2 (Pfm) Blonduț.

BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.

BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -ce, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.

BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. Bălăior. – Din bălai + suf. -uc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălăúc (reg.) adj. m., pl. bălăúci; f. bălăúcă, pl. bălăúce

bălăuc adj. m., pl. bălăúci; f. sg. bălăúcă, pl. bălăúce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLĂÚC adj. v. bălăiel, bălăior, bălănel, bălănuț.

bălăuc adj. v. BĂLĂIEL. BĂLĂIOR. BĂLĂNEL. BĂLĂNUȚ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Bălă/u, -uca, -un, -uț v. Băl III 2.

Intrare: Bălăuca
Bălăuca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bălăuca
Intrare: bălăuc
bălăuc adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăuc
  • bălăucul
  • bălăucu‑
  • bălău
  • bălăuca
plural
  • bălăuci
  • bălăucii
  • bălăuce
  • bălăucele
genitiv-dativ singular
  • bălăuc
  • bălăucului
  • bălăuce
  • bălăucei
plural
  • bălăuci
  • bălăucilor
  • bălăuce
  • bălăucelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bălăuc

etimologie:

  • Bălai + sufix -uc.
    surse: DEX '98 DEX '09