3 intrări

Articole pe această temă:

34 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie1 publică. – Baie + suf. -aș.

BĂIÉȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur); miner. – Baie2 + suf. -aș.

băiáș1 sm [At: (sec. XVII) HEM III, A. 35 / P: bă-iaș / Pl: ~ieși / E: baie1 + -aș] Persoană care pregătește baia1 (3) într-o baie1 (7) publică.

băiáș2 sm vz băieș

băiéș sm [At: (a. 1644) HEM 2887 / V: -iaș2, (reg) -băneș / P: bă-ieș / Pl: ~i / E: baie2 + -aș] 1 (Îrg) Lucrător într-o mină1 Si: ciocănaș, miner, ocnaș. 2 (îrg) Proprietar al unei mine. 3-4 (Reg) Lucrător la o carieră (de var sau) de piatră. 5 (Îrg) Țigan aurar. 6 (Trs; Ban) Meșteșugar (țigan) care face obiecte din lemn sau din nuiele.

băiáș1 s.m. Bărbat care servește într-o baie publică. • pl. -ieși. și (reg.) băiéș s.m. /baie1 + -.

băiéș1 s.m. 1 Lucrător într-o mină (de aur). 2 (reg.) Proprietar al unei mine. 3 (reg.) Lucrător la o carieră de piatră sau de var. • pl. -i. și băiáș s.m. /baie2 + -.

BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie1 publică. – Baie+ suf. -aș.

BĂIÉȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur). – Baie2 + suf. -aș.

BĂIÁȘ2, băieși, s. m. Cel care pregătește baia și servește într-o baie publică. – Variantă: băiéș s. m.

BĂIÁȘ1 s. m. v. băieș2.

BĂIÉȘ2, băieși, s. m. (Mai ales în Transilv.) Lucrător într-o mină. Eram muncitor băieș, Meșter tînăr fără greș. CORBEA, în POEZ. N. 133. Băieșul coboară la sute de metri în pămînt să caute aur. BOGZA, Ț. 52. – Variantă: băiáș (SBIERA, P. 322) s. m.

BĂIÉȘ1 s. m. v. băiaș2.

BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie publică. – Din baie1 + suf. -aș.

BĂIÉȘ, băieși, s. m. (Reg.) Lucrător într-o mină. – Din baie2 + suf. -aș.

BĂIÁȘ băiéși m. Lucrător însărcinat cu deservirea clienților într-o baie publică. /baie + suf. ~aș

BĂIÉȘ ~i m. Muncitor care lucrează într-o mină (de aur). /baie + suf. ~aș

BĂIEȘ s.m. (Ban.) Țigan aurar, zlătar. Benyesh. (…) Zingarus vagabundus. AC, 330. Etimologie: baie + suf. -aș. Vezi și baie. substantiv masculin

băiaș m. 1. lucrător la o baie sau mină; 2. slugă la o baie de scăldat.

băĭáș m. (d. baie; ung. bányás. Cp. cu lăĭaș). Servitor la o baie. Lucrător de mină (baie), miner. – În est băĭeș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băiáș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băiéși

băiéș (miner) (reg.) s. m., pl. băiéși

băiáș (persoană care servește într-o baie publică) s. m., pl. băiéși

băiéș (lucrător într-o mină) s. m., pl. băiéși

băiáș, -ă, băiéși, -e, s. m. și f. Locuitor din Baia de Aramă (menționat în capitolul Nume proprii geografice și nume de locuitori).[1]

  1. Probabil incorectă referirea exclusivă la Baia de Aramă. Denumirea „băiaș” ar putea fi la fel de corectă pentru locuitorii din Baia Sprie, Baia de Arieș etc. — raduborza

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

băiáș (băiéș), băiáși, băiéși, s.m. (reg.) 1. miner 2. țigan lingurar, zlătar.

băiéș, băieși, s.m. – 1. Lucrător în mină; miner: „... acolo îs tare mulți băieși care scot aurul din munți...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 229). 2. Băimărean: „Pintea (...) moarte împrăștie-mprejur. Zeci și sute de băieși, jandari și cotune mor” (idem, pag. 227). ♦ (onom.) Băeș, Băieș, Băieșu, nume de familie (17 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din baie „mină” + suf. -aș (DLRM, DEX, MDA).

băiéș, -i, s.m. – Lucrător în mină; miner. – Din baie „mină” + -eș.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BĂIEȘU, Ion (pseud. lui Ion Mihalache) (1933-1992, n. sat Băiești, jud. Buzău), scriitor român. Debut cu schițe, povestiri și reportaje minate de clișee („Noaptea cu dragoste”, „Sufereau împreună”). Proză satirică („Iubirea este un lucru foarte mare”, „Pompierul și opera”). Comedii, unele în tonalitate ebsurdă („Iertarea”, „Preșul”), un roman („Balanța”), scenarii.

Intrare: Băieșu
Băieșu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Băieșu
Intrare: băiaș
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băiaș
  • băiașul
  • băiașu‑
plural
  • băieși
  • băieșii
genitiv-dativ singular
  • băiaș
  • băiașului
plural
  • băieși
  • băieșilor
vocativ singular
  • băiașule
  • băieșe
plural
  • băieșilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băieș
  • băieșul
  • băieșu‑
plural
  • băieși
  • băieșii
genitiv-dativ singular
  • băieș
  • băieșului
plural
  • băieși
  • băieșilor
vocativ singular
  • băieșule
  • băieșe
plural
  • băieșilor
Intrare: băieș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băieș
  • băieșul
  • băieșu‑
plural
  • băieși
  • băieșii
genitiv-dativ singular
  • băieș
  • băieșului
plural
  • băieși
  • băieșilor
vocativ singular
  • băieșule
  • băieșe
plural
  • băieșilor
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băiaș
  • băiașul
  • băiașu‑
plural
  • băieși
  • băieșii
genitiv-dativ singular
  • băiaș
  • băiașului
plural
  • băieși
  • băieșilor
vocativ singular
  • băiașule
  • băieșe
plural
  • băieșilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băiaș băieș

  • 1. Bărbat care servește într-o baie publică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Baie + sufix -aș.
    surse: DEX '09

băieș băiaș

  • 1. Lucrător într-o mină (de aur).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: miner 2 exemple
    exemple
    • Eram muncitor băieș, Meșter tînăr fără greș. CORBEA, în POEZ. N. 133.
      surse: DLRLC
    • Băieșul coboară la sute de metri în pămînt să caute aur. BOGZA, Ț. 52.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Baie + sufix -aș.
    surse: DEX '09 DEX '98