AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan ori la azerbaidjeni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de azerbaidjeni. – Din n. pr. Azerbaidjan.

azerbaidjan, ~ă [At: DEX² / Pl: ~jeni, ~jene / E: Azerbaidjan] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului. 3-4 smf, a (Persoană) originară din Azerbaidjan. 5-7 a Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1, 3). 8-10 a Privitor la Azerbaidjan sau la azerbaidjeni (1, 3). 11-13 a De Azerbaidjan sau azerbaidjeni (1, 3).

AZERBAIDJAN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan sau la azerbaidjeni. – Din Azerbaidjan (n. pr.).

AZERBAIDJAN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Azerbaidjan; azer. ◊ (s. f.) limbă turcă din familia altaică, vorbită de azerbaidjeni. (după fr. azerbaïdjanaise)

AZERBAIDJAN² ~ană (~eni, ~ene) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară din Azerbaidjan. /Din Azerbaidjan n. pr.

AZERBAIDJAN¹ ~ană (~eni, ~ene) Care aparține Azerbaidjanului sau populației lui; din Azerbaidjan. /Din Azerbaidjan n. pr.

Azerbaidjan (stat) [dj pron. ğ] (desp. -bai-djan) s. propriu n.

azerbaidjan [dj pron. ğ] (desp. -bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjeni; adj. f., s. f. azerbaidjană, pl. azerbaidjene

*Azerbaidjan (stat) [dj pron. g] s. propriu n.

azerbaidjan [dj pron. g] (-bai-) adj. m., s. m., pl. azerbaidjeni; adj. f., s. f. azerbaidjană, pl. azerbaidjene

azerbaidjan s. m., adj. m. (sil. -bai-) [-djan pron. -gean], pl. azerbaidjeni; f. sg. azerbaidjană, g.-d. art. azerbaidjenei, pl. azerbaidjene

AZERBAIDJAN s., adj. azer.

AZERBAIDJAN, Republica ~, stat în Europa estică, în E Transcaucaziei la M. Caspică; 86,6 mii km²; 7,03 mil. loc. (1989). Limba de stat: azera (azerbaidjana). Cap.: Baku. Orașe pr.: Kirovabad, Sumgait, Mingheceaur. Pop. urbană: 54 la sută. Este împărțită în 61 raioane. Cuprinde rep. autonomă Nagorno-Karabah. Țară muntoasă (c. 50 la sută), în N culmile Caucazului Mare (4.466 m alt., vf. Bazardiuziu), iar în SV ale Caucazului Mic (3.724 m alt., vf. Ghiamîș). În partea centrală larga cîmpie de acumulare Kura-Araks, iar spre M. Caspică, C. Lenkoran. Climă temperat-continentală montană, în SE subtropicală, cu precipitații bogate în munți (1.400 mm/an) și C. Lenkoran (1.700 mm/an). Pr. rîu Kura cu afl. său Araks (care formează și granița cu Iranul). C. 250 lacuri, majoritatea tectonice și glaciare. Vegetație de stepă umedă și subtropicală (în E). Mari expl. de petrol (Pen. Apșeron, M. Caspică) și gaze naturale, de min. de fier, cupru și alunit. Mari rafinării și complexe petrochimice. Ind. A. produce energie electrică (21,5 miliarde kWh, 1986), oțel, laminate, aluminiu, utilaj chimic și petrolier, mașini unelte, aparate de radio, cauciuc sintetic, sodă caustică, ciment, produse din azbest. Ramurile tradiționale sînt ind. textilă (prelucr. bumbacului, lînii și mătăsii, covoare) și alim. (conserve de legume și fructe, țigarete, vinuri, prelucr. ceaiului). 16,2 la sută din supr. țării este cultivată cu bumbac (784 mii t, 1986), ceai, tutun, citrice, plante tehnice, cereale (grîu, porumb, ovăz – 31 la sută din supr. cultivată), orez, legume, arbuști subtropicali. Pe pășuni și pajiști montane se cresc ovine și caprine (5,7 mil. capete, 1987) și bovine (2 mil. capete, 1987). Sericicultură dezvoltată. C. f.: 2.070 km. Căi rutiere: 24,4 mii km. Deasă rețea de oleoducte și gazoducte. Port pr.: Baku. Exportă: mașini și utilaj divers, produce chimice, textile, covoare, conserve de legume, fructe și pește, bumbac, ceai, orez, citrice și importă semifabricate, min. neferoase, mijloace de transport, bunuri ind. de consum ș.a. – Istoric. Locuit din timpuri străvechi, pe o anumită parte a terit. A. s-a constituit, începînd cu sec. 9 î. Hr., unele dintre cele mai vechi state: Mana, Media, Atropatene, Albania Caucaziană. În sec. 3-10, A. s-a aflat sub stăpînirea Persiei Sasanide și a Califatului arab. Ca urmare a declinului dominației arabe, în sec. 9-16, pe terit. A. s-au constituit și s-au dezvoltat cîteva state feudale. În sec. 16-18, A. a fost obiectul tendințelor expansioniste ale Imp. Otoman și Persiei, fiind ocupat pe rînd de către acestea. Prin tratele ruso-persane (1813 și 1828), A. de nord a fost anexat la Rusia, iar A. de sud a rămas în componența Persiei. Ca urmare a Revoluției din Octombrie, la începutul anului 1918, puterea a fost preluată de Consiliul Comisarilor Poporului din Baku. În condițiile intervenției anglo-turce, puterea a trecut în mîinile Partidului „Mussavat”. După reinstaurarea puterii sovietice în A., la 28 apr. 1920, s-a constituit R.S.S. Azerbaidjan; din 12 mart. 1922, în componența Republicii Sovietice Federative Transcaucaziene, iar din 5 dec. 1936, în componența U.R.S.S., ca republică unională. Tensiunile interetnice din reg. autonomă Nagorno-Karabah (cu populație majoritar armeană) au fost urmate de încordarea relațiilor dintre A. și Armenia. La 30 aug. 1991, A. și-a proclamat independența. La 21 dec. 1991, a aderat la C.S.I. Din 1988, cînd s-a declanșat conflictul, mii de oameni și-au pierdut viața în luptele dintre A. și Armenia pentru controlul enclavei Nagorno-Karabah (care și-a declarat independența în 1991), zonă locuită cu precădere de armeni, dar aflată pe teritoriul Azerbaidjanului. În 1992, o comisie internațională a fost însărcinată cu găsirea unor căi de rezolvare a conflictului, în timp ce luptele continuă și fac noi victime.