3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avrămea sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~mese / E: bg, rs авран] (Bot) 1 Veninariță. 2 (Îc) ~-(și)-cresteneasă Veninariță, cu ramurile ei sterile și cu cele florifere. 3 (Îae) Barba-boierului.

avrămeáscă sf [At: MARIAN, NU. 781 / V: mas- / Pl: ~mești / E: avrămeasă css] (Bot) 1 Avrămeasă (1). 2-3 (Îc) -(și)-crestenească Avrămeasă (2-3).

AVRĂMEÁSĂ, avrămese, s. f. (Bot; reg.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Cf. bg., rus. avran.

AVRĂMEÁSCĂ s. f. v. avrămeasă.

AVRĂMEÁSCĂ s. f. v. avrămeasă.

AVRĂMEÁSCĂ s. f. v. avrămeasă.

AVRĂMEÁSĂ s. f. (Bot.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Cf. bg., rus. avran.

AVRĂMEÁSĂ s. f. Veninariță. Frunză verde avrămeasă, Cuce, pasăre frumoasă... ȘEZ.V 45. Frunzuliță avrămeasă, Am muiere scurtă, groasă. TEODORESCU, P. P. 272.

AVRĂMEÁSCĂ s. f. Avrămeasă. Foaie verde de-avrămească, La Iași la curtea domnească Stau florile să-nflorească. ȘEZ. I 239.

AVRĂMEÁSĂ s. f. (Bot.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Bg. avran, rus. avran (după Avram).

AVRĂMEÁSĂ f. Plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, folosită contra tusei, malariei și a unor boli de stomac; veninăriță. /<bulg. avran + suf. ~ească

avrămeasă f. (Banat) buruiană de leac ce crește în livezi numită și milostivă (Gratiola): avrămeasa se culege în Dumineca Rusaliilor, servind ca leac pentru tuse, ca farmec pentru dragoste. [Cf. rus. AVRANŬ, centauree]. V. cârstineasă.

avrămeasă f., pl. ese (cp. cu avramă). Veninariță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avrămeásă (reg.) (a-vră-) s. f., g.-d. art. avrămései; pl. avrămése

avrămeásă s. f. (sil. -vră-), g.-d. art. avrămései; pl. avrămése


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVRĂMEÁSĂ s. (BOT.) 1. v. barba-boierului. 2. v. avrămească.

AVRĂMEÁSCĂ s. (BOT.) 1. (Gratiola officinalis) avrămeasă, veninariță, (reg.) cârstineasă, milostivă, potroacă, mila-Domnului. 2. v. barba-boierului.

AVRĂMEA s. (BOT.) 1. (Ajuga laxmanni) avrămească, barba-boierului, (reg.) cîrstănească, cristeneasă. 2. (Gratiola officinalis) avrămească, veninariță, (reg.) cîrstineasă, milostivă, potroacă, mila-Domnului.

AVRĂMEASCĂ s. (BOT.) 1. (Gratiola officinalis) avrămeasă, veninariță, (reg.) cîrstineasă, milostivă, potroacă, mila-Domnului. 2. (Ajuga laxmanni) avrămeasă, barba-boierului, (reg.) cîrstănească, cristeneasă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

avrămeásă (avrămése), s. f. – Veninariță (Gratiola officinalis). Bg., rus. avran, cu suf. -easă (DAR; Pascu, Suf., 26). După Tagliavini, Arch. Rom., XII, 167, de la numele propriu Avram.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AVRĂMEȘTI, com. în jud. Harghita; 2.552 loc. (1991).

AVRĂMEÁSCĂ s. f. Plantă erbacee veninoasă din familia scrofulariaceelor, cu flori albe sau roz (Gratiola officinalis); veninariță.

Intrare: Avrămești
Avrămești nume propriu
nume propriu (I3)
  • Avrămești
Intrare: avrămeasă
avrămeasă substantiv feminin
  • silabație: a-vră-
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avrămea
  • avrămeasa
plural
  • avrămese
  • avrămesele
genitiv-dativ singular
  • avrămese
  • avrămesei
plural
  • avrămese
  • avrămeselor
vocativ singular
plural
avrămească substantiv feminin
substantiv feminin (F86)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avrămească
  • avrămeasca
plural
  • avrămești
  • avrămeștile
genitiv-dativ singular
  • avrămești
  • avrămeștii
plural
  • avrămești
  • avrămeștilor
vocativ singular
plural
Intrare: avrămească
avrămească substantiv feminin
substantiv feminin (F86)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avrămească
  • avrămeasca
plural
  • avrămești
  • avrămeștile
genitiv-dativ singular
  • avrămești
  • avrămeștii
plural
  • avrămești
  • avrămeștilor
vocativ singular
plural

avrămeasă avrămească

etimologie:

avrămească

  • exemple
    • Foaie verde de-avrămească, La Iași la curtea domnească Stau florile să-nflorească. ȘEZ. I 239.
      surse: DLRLC

etimologie: