3 intrări
18 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
aura1 vtr [At: LM / P: a-u~ / Pzi: ~rez / E: aur] 1-3 (Liv; nob) A auri (1-3). corectată
aurá2 vti [At: TOMESCU, GL. 266 / P: a-u~ / Pzi: ~réz / E: a2 + ura] (Reg) A ura.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÁURĂ s. f. 1. (Livr.; adesea fig.) Nimb, aureolă (1). 2. (Med.) Stare specifică premergătoare crizei de epilepsie. [Pr.: a-u-] – Din lat. aura.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
áură sf [At: ECONOMIA, 95 / P: a-u~ / Pl: ~re / E: lat aura] 1 Adiere. 2 Boare. 3 Aureolă (1). 4 Radiație energetică emanată de persoane cu o mare forță spirituală. 5 Atmosferă mistică. 6 (Med) Senzație de neliniște care prevestește apropierea unei crize de epilepsie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÁURĂ s. f. (Livr.; adesea fig.) Nimb, aureolă (1). (Med.) Stare specifică premergătoare crizei de epilepsie. [Pr.: a-u-] – Din lat. aura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ÁURĂ s. f. (Rar) Nimb, aureolă (1). Lumina vie și moale a apusului era adunată pe spatele făpturii lui albe ca o aură. CAMIL PETRESCU, N. 93.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÁURĂ s. f. 1. Boare, adiere. 2. (Neobișnuit) Nimb, aureolă (1). 3. Stare premergătoare crizei, într-o boală, mai ales în epilepsie. – Lat. lit. aura.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ÁURĂ s.f. 1. Boare, adiere. 2. (Liv.) Nimb, aureolă (1). 3. Stare particulară care precedă o criză, de obicei în epilepsie. [Pron. a-u-. / < lat., fr. aura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÁURĂ s. f. 1. aureolă (5). 2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie. 3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiații ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică. (< lat., fr. aura)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aură f. (poetic) adiere, zefir; cu dulci aure ce sbor BOL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
áură (a-u-) s. f., g.-d. art. áurei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
áură s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. áurei; pl. áure
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÁURĂ s. v. adiere, boare, zefir.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÁURĂ s. v. aureolă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aură s. v. ADIERE. BOARE. ZEFIR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AURĂ s. aureolă, nimb. (~ cu care pictorii înconjură capetele sfinților.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
áură (-re), s. f. – Boare, zefir. – Mr. avră, megl. aură. Lat. (it.) aura (sec. XIX). Este cuvînt folosit aproape exclusiv de poeții romantici, și are aspect de italienism. Totuși, pare să fi fost popular în trecut, deoarece se conservă în dialecte. În Candrea-Dens., 121, apare ca cuvînt popular.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BUZESCU, Aura (1894-1992, n. Caransebeș), actriță română. Dotată cu mare forță de interiorizare. Roluri de dramă din repertoriul clasic și modern (Ofelia, Julieta, Violaine din „Îngerul a vestit pe Maria” de Claudel, Elisabeta din „Maria Stuart” de Schiller, Doamna din „Vizita bătrînei doamne” de Dürrenmatt).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: a-u-ră
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
aură
- exemple
- Lumina vie și moale a apusului era adunată pe spatele făpturii lui albe ca o aură. CAMIL PETRESCU, N. 93.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DN
- surse: DLRM DN
- 4. Fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiații ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică.surse: MDN '00
etimologie:
- limba latină aurasurse: DEX '09 DEX '98 DN