as sm [At: CONTEMPORANUL II, 25 / Pl: ași / E: lat as, assis, fr as, it asso, ngr ἄσος] 1 Unitate de greutate romană egală cu 328g. 2 Monedă romană de aramă sau de bronz de greutatea unui as (1). 3 Carte de joc marcată cu un singur punct sau semn, care, de obicei, este cea mai valoroasă dintre cărțile de aceeași culoare Si: (pop) birlic, ochi, (înv) tui, (arg) taica. 4 (Fam) Maestru.

ași² av, ain vz așa¹

ași¹ i vz aș

AS, ași s. m. 1. Carte de joc pe care e însemnat un singur punct și care de obicei este considerată ca cea mai mare dintre cărțile de aceeași culoare; birlic. Sus, pe-un stîlp de telegraf, S-a oprit din zbor o cioară.., Neagră ca un as de pică. TOPÎRCEANU, M. 9. 2. Fig. (Azi mai ales familiar) Persoană care se distinge prin capacitatea și priceperea sa într-un domeniu oarecare. Un as al aviației. ▭ Eram un as al gramaticii franceze și un erou al istoriei moderne. SADOVEANU, N. F. Î39.

AS, ași, s. m. 1. Carte de joc pe care e însemnat un singur punct și care de obicei este considerată ca cea mai mare dintre cărțile de aceeași culoare; birlic. 2. Fig. Persoană care se distinge într-un domeniu oarecare. – Fr. as (lat. lit. as, assis).

AS s.m. 1. (Ant.) Monedă de bronz din vechea Romă. 2. Carte de joc pe care este însemnat un singur punct, socotită de obicei ca având valoarea cea mai mare. 3. (Fig.) Persoană care stăpânește foarte bine cunoștințele dintr-un domeniu oarecare sau care se distinge în mod special într-o meserie. [< fr. as, it. asso, lat. as – monedă].

AS s. m. 1. monedă romană, la origine din bronz. 2. carte de joc pe care este însemnat un singur punct, având valoarea cea mai mare. 3. (fam.) persoană care stăpânește foarte bine cunoștințele dintr-un domeniu, care se distinge în mod special într-o meserie. 4. (tenis de câmp) ghemul (punctul) marcat direct din lovitura de serviciu. (< fr., lat. as)

AS ași m. 1) Carte de joc cu valoarea cea mai mare între cărțile de aceeași culoare. 2) fig. Persoană care se evidențiază în mod deosebit într-un domeniu oarecare. /<fr. as, lat. as, assis

as m. 1. veche monedă romană, cam de 5 centime; 2. carte de joc, zar cu un singur ochiu sau punct. 3. primul în felul lui: ca aviator e un as.

așa adv. 1. astfel; cum îți vei așterne, așa vei dormi; 2. atât: așa de frumos; 3. simplă afirmațiune sau concluziune: așa! așa! așa dar; așa și așa, și bun și rău, binișor (comic); 4. atât de mult: și așa cântă de duios; iacașa! exprimă o întâmplare neprevăzută și ciudată, dar fără mare importanță. [Vechiu rom. ași = lat. ECCU SIC; forma modernă are un a amplificativ, ca și abia]. ║ a. astfel de, asemenea: la așa cap, așa chiulaf.

*as m. pl. așĭ (lat. as; fr. as. La Romanĭ, o monetă de aramă (gologanu de 5-6 centime) și o măsură de greutate (12 unciĭ = 327 de grame). Carte de joc c’un singur punct, numită odinioară birlic. Fruntaș în sport. V. gĭolar.

așá și (maĭ vechĭ) așí adv. (lat. eccum sic, ĭaca așa. V. și). Ast-fel, în acest fel: cum îțĭ veĭ așterne, așa veĭ dormi. Asemenea, ast-fel de: la așa oamenĭ (unor așa oamenĭ) nu le daŭ voĭe. Așa de, ast-fel de, atîta de: era așa de întuneric, în cît nu se vedea nimic. (Maĭ puțin bine fără de: așa prost mă crezi?). Așa și așa saŭ nicĭ așa, nicĭ așa (fam.), potrivit, modest: o casă așa și așa. Cam așa, aproape așa: cam așa s’a întîmplat. Ĭaca așa (fam.), formulă de încheĭere a uneĭ povestirĭ: ĭaca așa, măĭ băĭețĭ! Așa dar, deci, pin urmare, vrea să zică: așa dar, ne-am înțeles. Azĭ așa, mînĭ așa, se zice cînd povesteștĭ despre un fapt repetat: azĭ așa, mînĭ așa (de ex., fura), pînă cînd a fost prins. Se întrebuințează și cînd nu vreĭ saŭ nu poțĭ da un răspuns precis: De ce nu vreĭ să mergĭ? – Așa! – În nord. barb. după germ. so ein: așa un om, așa o casă. Rom. corect așa om, asemenea om, ast-fel de om.

așí, V. așa.

a-și prep. + pr. (a-și închipui)

as s. m., pl. ași

as s. m., pl. ași

ași ! interj.

AS s. 1. (pop.) birlic, (înv.) tuz. (~ la jocul de cărți.). 2. maestru. (E un adevărat ~ în domeniul lui.)

AS s. 1. (pop.) birlic, (înv.) tuz. (~ la jocul de cărți.) 2. maestru. (E un adevărat ~ în domeniul lui.)

as (áși), s. m. – 1. Monedă romană. – 2. Carte de joc care are cea mai mare valoare; birlic. – 3. Persoană strălucită, somitate. – Mr. has. Lat. as (sec. XIX); sensul 1 și 3 prin intermediul fr. as, sensul 2 din ngr. ἄσο (< it. asso), cf. alb. aso, bg. as.

as, numirea germană modernă corespunzătoare sunetului la* bemol*. Echivalent engl.: A flat.

ORONTES (ar.: NAHR AI-‘ᾹȘῙ; tc. ASI NEHRI), fluviu în Orientul apropiat (Siria, Liban, Turcia); 571 km. Izv. din m-ții Antiliban (valea Bekaa), trece prin orașele Homs și Hama și se varsă în m. Mediterană, la Samandaği (Turcia).

SANŪSῙ, as ~ (Sῑdῑ Muhammed ibn ’Ali al-Muhāhiri al-Idrῑsῑ) (v. 1787-1859), teolog musulman din N Africii. Fondatorul (1837) mișcării militante Sanūsῑah care a sprijinit în sec. 20 procesul de independență a libienilor. A combătut corupția din structurile ad-tive otomane și a organizat triburile beduine în lupta lor de înlăturare a dominației coloniale.

TAT TWAT ASI, TAT AHAM ASMI (sanscrită) aceasta ești tu, acesta sunt eu – Formula principiului identității, al unității, în filozofia indiană.

a pune zăbală asului expr. (cart.) a-și păstra asul deasupra pachetului de cărți împărțite la pocher.

a-și pune trei ași în poartă expr. (înv. – d. ghicitoare) a avea firmă de ghicitoare în cărți.