4 intrări

arsen

  • 1. Element chimic semimetalic, de culoare cenușie cu luciu argintiu, folosit în aliaje pentru măsurarea durității; compușii săi, foarte otrăvitori, sunt folosiți în medicină și ca raticid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN NODEX
    • 1.1. Trioxid de arsen = pulbere cristalină de culoare albă, foarte toxică.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: șoricioaică
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • comentariu As
    surse: DOOM 2 simbol

etimologie:

103 definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

AS, ași, s. m. 1. Monedă romană de aramă sau de bronz, folosită ca unitate monetară. 2. Carte de joc marcată cu un singur punct sau semn și care de obicei este considerată ca având cea mai mare valoare față de cărțile de aceeași culoare; birlic. 3. Fig. Persoană care se distinge în mod cu totul deosebit într-un domeniu oarecare prin pricepere sau îndemânare. – Din fr. as, it. asso.

AS, ași, s. m. 1. Monedă romană de aramă sau de bronz, folosită ca unitate monetară. 2. Carte de joc marcată cu un singur punct sau semn și care de obicei este considerată ca având cea mai mare valoare față de cărțile de aceeași culoare; birlic. 3. Fig. Persoană care se distinge în mod cu totul deosebit într-un domeniu oarecare prin pricepere sau îndemânare. – Din fr. as, it. asso.

AS, ași s. m. 1. Carte de joc pe care e însemnat un singur punct și care de obicei este considerată ca cea mai mare dintre cărțile de aceeași culoare; birlic. Sus, pe-un stîlp de telegraf, S-a oprit din zbor o cioară.., Neagră ca un as de pică. TOPÎRCEANU, M. 9. 2. Fig. (Azi mai ales familiar) Persoană care se distinge prin capacitatea și priceperea sa într-un domeniu oarecare. Un as al aviației.Eram un as al gramaticii franceze și un erou al istoriei moderne. SADOVEANU, N. F. Î39.

AS, ași, s. m. 1. Carte de joc pe care e însemnat un singur punct și care de obicei este considerată ca cea mai mare dintre cărțile de aceeași culoare; birlic. 2. Fig. Persoană care se distinge într-un domeniu oarecare. – Fr. as (lat. lit. as, assis).

as sm [At: CONTEMPORANUL II, 25 / Pl: ași / E: lat as, assis, fr as, it asso, ngr ἄσος] 1 Unitate de greutate romană egală cu 328g. 2 Monedă romană de aramă sau de bronz de greutatea unui as (1). 3 Carte de joc marcată cu un singur punct sau semn, care, de obicei, este cea mai valoroasă dintre cărțile de aceeași culoare Si: (pop) birlic, ochi, (înv) tui, (arg) taica. 4 (Fam) Maestru.

AS s. 1. (pop.) birlic, (înv.) tuz. (~ la jocul de cărți.). 2. maestru. (E un adevărat ~ în domeniul lui.)

AS s.m. 1. (Ant.) Monedă de bronz din vechea Romă. 2. Carte de joc pe care este însemnat un singur punct, socotită de obicei ca având valoarea cea mai mare. 3. (Fig.) Persoană care stăpânește foarte bine cunoștințele dintr-un domeniu oarecare sau care se distinge în mod special într-o meserie. [< fr. as, it. asso, lat. as – monedă].

AS s. m. 1. monedă romană, la origine din bronz. 2. carte de joc pe care este însemnat un singur punct, având valoarea cea mai mare. 3. (fam.) persoană care stăpânește foarte bine cunoștințele dintr-un domeniu, care se distinge în mod special într-o meserie. 4. (tenis de câmp) ghemul (punctul) marcat direct din lovitura de serviciu. (< fr., lat. as)

as (áși), s. m.1. Monedă romană. – 2. Carte de joc care are cea mai mare valoare; birlic. – 3. Persoană strălucită, somitate. – Mr. has. Lat. as (sec. XIX); sensul 1 și 3 prin intermediul fr. as, sensul 2 din ngr. ἄσο (‹ it. asso), cf. alb. aso, bg. as.

AS ași m. 1) Carte de joc cu valoarea cea mai mare între cărțile de aceeași culoare. 2) fig. Persoană care se evidențiază în mod deosebit într-un domeniu oarecare. /<fr. as, lat. as, assis

as m. Adaogă: e primul în felul lui: ca aviator e un as.

as m. 1. veche monedă romană, cam de 5 centime; 2. carte de joc, zar cu un singur ochiu sau punct.

*as m. pl. așĭ (lat. as; fr. as. La Romanĭ, o monetă de aramă (gologanu de 5-6 centime) și o măsură de greutate (12 unciĭ = 327 de grame). Carte de joc c' un singur punct, numită odinioară birlic. Fruntaș în sport. V. gĭolar.

ARSÉN s. n. 1. Element chimic semimetalic, de culoare cenușie cu luciu argintiu, folosit în aliaje pentru măsurarea durității. ◊ Trioxid de arsen = pulbere cristalină de culoare albă, foarte toxică; șoricioaică. 2. Arsenic. – Din germ. Arsen.

interj. Vorbă să fie! da de unde! nici gând!

ARSÉN s. n. 1. Element chimic semimetalic, de culoare cenușie cu luciu argintiu, folosit în aliaje. ◊ Trioxid de arsen = pulbere cristalină de culoare albă, foarte toxică; șoricioaică. 2. Arsenic. – Din germ. Arsen.

interj. Vorbă să fie! da de unde! nici gând!

AVEÁ, am, vb. II. Tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deține. ◊ Expr. (Fam.) Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. ◊ Fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee.Loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea bucurie = a se bucura. A avea o dorință = a dori. A avea nădejde = a nădăjdui. 2. A primi, a căpăta, a obține, a câștiga. Ai un leu de la mine dacă îmi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Am un ceas de răgaz.Expr. A avea un post (sau o slujbă etc.) = a deține un post. A avea o meserie (sau o profesiune etc.) = a cunoaște (și a practica) o meserie (sau o profesiune etc.). 4. A fi compus din..., alcătuit din...; a fi înzestrat sau prevăzut cu... Blocul are două etaje. ♦ A conține, a cuprinde. Lucrarea are tabele. 5. A ține, a purta. În mână avea un buchet.Expr. A avea drag pe cineva sau (refl. recipr.) a se avea dragi = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva. A se avea rău cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dușmăni. ♦ A fi îmbrăcat cu... Avea un pantalon de blană. 6. A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc. Bara are 2 m.Expr. A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură. 7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment. A avea foame.Expr. Ce ai? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat? N-are nimic ! = a) nu i s-a întâmplat nici un rău; b) nu are nici o importanță. A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boală). Are pojar. II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui să... Are de făcut cumpărături; b) (În formă negativă) A fi destul să... N-are decât să spună și se va face; c) (În formă negativă) A nu putea să... N-are ce zice; d) (Rar) A fi în drept. ◊ Expr. (Eliptic) N-ai (sau n-are etc.) decât! = fă cum vrei (sau facă cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)! 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști (cum..., când..., unde..., cine..., ce...), a găsi. Are ce să facă.Unipers. A fi, a se găsi cineva (să facă ceva). N-are cine să-l mângâie. III. (Ca valoare de verb auxiliar) 1. (Servește la formarea perfectului compus) A venit. 2. (Servește la formarea modului optativ-condițional) Ar veni. 3. (Servește urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar) Au să vină. [Prez. ind. am, ai, are, avem, aveți, au, (III 1) am, ai, a, am, ați, au, (III 2) aș, ai, ar, am, ați, ar, prez. conj. pers. 2 sg. ai și (reg.) aibi, pers. 3 aibă] – Lat. habere.

Intrare: as
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular as asul
plural ași așii
genitiv-dativ singular as asului
plural ași așilor
vocativ singular
plural
Intrare: arsen
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arsen arsenul
plural
genitiv-dativ singular arsen arsenului
plural
vocativ singular
plural
As simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
Intrare:
invariabil (I1)
Surse flexiune: DOR
Intrare: avea (verb auxiliar)
avea (verb auxiliar) verb grupa a II-a conjugarea a VIII-a
verb (V514-aux) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) avea singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) am, aș
a II-a (tu) ai
a III-a (el, ea) a, ar
plural I (noi) am
a II-a (voi) ați
a III-a (ei, ele) au, ar