2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arvat2, ~ă [At: N. COSTIN (1780), ap. HEM / Pl: ~ați, ~e / E: vsl ѣарват] (Înv; cuvânt literar la scriitorii vechi) 1-2 smf, a Croat. 3 sm Mercenar. 4 sm (Dep) Zavergiu jefuitor.

arvat1 sm [At: HEM 1800 / Pl: ~ați / E: nct] (Iht; reg) 1 Obleț (Aburnus alburnus).

2) arvát, -ă s. (vsl. Harvatŭ). Vechĭ. Croat, Horvat. Pl. Mercenarĭ zavergiĭ jăfuitorĭ.

1) arvát m. (cp. cu avat). Ĭal. Obleț?

Arvați m. pl. 1. vechiul nume românesc al Croaților; 2. mercenari din timpul Zaverei, vestiți prin jafurile lor. [Ung. HORVÁT, croat].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARVÁT s. v. albișoară, croat, obleț, sorean.

arvat s. v. ALBIȘOARĂ. CROAT. OBLEȚ. SOREAN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arvát (-ți), s. m. – (Înv.) Croat. Sl. charvatŭ. Numele etnic actual este croat, din germ. Kroate, fr. croate.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARVAT etnic < magh. horvath, < srb. xpват „croat”. 1. -, în sens evocativ, ca prenume (P9; Pom; Sur V); – Dragomir, m. post., 1752 (AO VII 31); olt. (AO XIII; – 1661 (Sd XI 263; BA sl 15); – armaș (17 A V172); – comis (Isp I1); Arvăt/escu, -ești s. 2. Cu met. Avrătești s., olt. (RI VI 262). Numele este luat și ca poreclă, la fel cu „Rusu, Sîrbu, Turcu” (Has) fără sens etnic. 3. Harvat (P12; Cat; 16 B II 10; Gorj 86; 17 B I 230; C Bog). etc.; – boier f 1523 (P Gov f° 14); cu frații Radu, Iarca, Crăciun și Pătru (17 B III 514), deci luat ca prenume evocativ. Hărvătești s. (13-15 B). Unul din cei de mai sus este numit și Horvat (Sd V 169). Din forma magb. horvath; Horvat, megiaș (17 B II 63). 5. Orvat mold. 1700.

Intrare: Arvat
Arvat nume propriu
nume propriu (I3)
  • Arvat
Intrare: arvat
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arvat
  • arvatul
  • arvatu‑
plural
  • arvați
  • arvații
genitiv-dativ singular
  • arvat
  • arvatului
plural
  • arvați
  • arvaților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)