2 intrări

19 definiții

arvanít, -ă [At: CARAGIALE, ap. CADE / V: alv- / Pl: ~iți, -e / E: ngr αρβανίτις] (Înv) 1 smf Albanez. 2 sm Arnăut.

ARVANÍT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanit, -ă s. m. și f., adj.] – Din ngr. arvanítis.

ARVANÍT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanít, -ă s. m. și f., adj.] – Din ngr. arvanítis.

ARVANÍT, arvaniți, s. m. (Învechit) Albanez. Știu destule limbi străine, încai despre a rumînească pot zice, fără să mă laud, că o știu cu temei, măcar că de viță sînt arvanit. CARAGIALE, O. III 31. – Variantă: alvanít, -ă (SADOVEANU, Z. C. 267) s. m. și f.

ARVANÍT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanít, -ă s. m. și f., adj.] – Ngr. arvanites.

arvanít (înv.) adj. m., s. m., pl. arvaníți; adj. f., s. f. arvanítă, pl. arvaníte

arvanít s. m., adj. m., pl. arvaníți; f. sg. arvanítă, pl. arvaníte

ARVANÍT s., adj. v. albanez.

ARVANÍT s. v. schipetar.

arvanít, -ă s. (ngr.) Car. Arnăut.

alvanít, ~ă smf a [At: SADOVEANU, Z. C. 267 / Pl: ~iți, -e / E: ngr αλβανίτις] 1-2 (Gnu; înv) Albanez.

ALVANÍT, -Ă s. m. și f., adj. v. arvanit.

ALVANÍT, -Ă, s. m. și f., adj. v. arvanit.

ALVANÍT, -Ă s. m. și f. v. arvanit.

ALVANÍT, -Ă, s. m. și f., adj. v. arvanit.

Albanezi m. pl. popor de neam trac, numiți de ei înșiși Skipetari, de Greci Arvaniți și de Turci Arnăuți sunt în număr de aproape 2 mil., împărțiți în două ramuri: TOSKI la S. și GHEGI la N.

Arvaniți m. pl. vechiu nume românesc dat Albanezilor: de viță sunt Arvanit CAR. [Gr. mod.].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: Arvanit
Arvanit
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: arvanit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arvanit arvanitul
plural arvaniți arvaniții
genitiv-dativ singular arvanit arvanitului
plural arvaniți arvaniților
vocativ singular
plural