2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arman2, ~ă smf, a vz armean1

armean1, ~ă [At: MOXA, 381/34 / V: ~man2 / Pl: ~eni, ~ene, (înv) ~i, ~e / E: vsl армин] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Armeniei. 3-4 smf, a (Persoană) din Armenia. 5 smp Populația care locuiește în Armenia. 6-7 a Care aparține armenilor1 (5) (sau Armeniei). 8-9 a Referitor la armeni1 (5) (sau la Armenia). 10-11 a Care este specific armenilor1 (5) (sau Armeniei). 12 a Care provine din Armenia. 13 Care este produs de armeni (5). 14 sfa (Șîs limba ~ă) Limba vorbită de armeni1 (5).

armeancă sf, af [At: HEM 1695 / V: (înv) ~man~ / Pl: ~ence / E: armean + -că] 1-4 Armeană (1-4).

ARMEANCĂ, armence, s. f. Femeie care face parte din populația Armeniei. – Armean + suf. -că.

ARMEÁN, -Ă, armeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație de limbă indo-europeană, stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține Armeniei sau populației ei, privitor la Armenia sau la populația ei; armenesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba armeană. – Din sl. armĕninŭ.

ARMEÁNCĂ, armence, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Armeniei. – Armean + suf. -că.

ARMEÁNCĂ, armence, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Republicii Sovietice Socialiste Armene.

ARMEÁNCĂ, armence, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Armeniei. – Din armean + suf. -că.

ARMEÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Armeniei sau este originară din Armenia. [Sil. -mean] /<sl. armĕninu

ARMEÁNCĂ ~énce f. Femeie care face parte din populația de bază a Armeniei sau este originară din Armenia. /armean + suf. ~

armeán, -eáncă s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Armenia saŭ originar de acolo. – Ca adj. e fals. În nord Arman, Armancă, pl. tot enĭ, ence.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

armeáncă s. f., g.-d. art. arméncei; pl. arménce

armeáncă s. f., g.-d. art. arméncei; pl. arménce


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARMEANCA, Ion (1899-1954, n. Săcărîmb, jud. Hunedoara), astronom român. Prof. univ. la Cluj. Studii de fotometrie stelară și asupra stelelor variabile.

Intrare: Armeanca
Armeanca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Armeanca
Intrare: armean(c)ă
substantiv feminin (F26)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armeancă
  • armeanca
plural
  • armence
  • armencele
genitiv-dativ singular
  • armence
  • armencei
plural
  • armence
  • armencelor
vocativ singular
  • armeancă
  • armeanco
plural
  • armencelor
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armea
  • armeana
plural
genitiv-dativ singular
  • armene
  • armenei
plural
vocativ singular
plural

armean, -ă (persoană) armean armeancă arman armeană

  • 1. (la) plural Populație de limbă indo-europeană stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. (la) singular Persoană aparținând acestei populații.
      surse: DEX '09
  • 2. Persoană care face parte din populația Republicii Armenia sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie:

armeancă armeană

  • 1. Femeie care face parte din populația Armeniei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Armean + sufix -că.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX