4 intrări

52 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

armeán1, [At: MOXA, 381/34 / V: -man2 / Pl; -eni, -ene, (înv) -i, -e / E: vsl apмин] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Armeniei. 3-4 smf a (Persoană) din Armenia. 5 smp Populația care locuiește în Armenia. 6-7 a Care aparține armenilor1 (5) (sau Armeniei). 8-9 a Referitor la armeni1 (5) (sau la Armenia). 10-11 a Care este specific armenilor1 (5) (sau Armeniei). 12 a Care provine din Armenia. 13 Care este produs de armeni (5). 14 sfa (Șîs limba -ă) Limba vorbită de armeni1 (5).

ARMEÁN, -Ă, armeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. (La pl.) Populație de limbă indo-europeană stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. ♦ Persoană care face parte din populația Republicii Armenia sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Armeniei sau armenilor (1), privitor la Armenia ori la armeni; armenesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba armeană. – Din sl. armĕninŭ.

ARMEÁN, -Ă, armeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație de limbă indo-europeană, stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține Armeniei sau populației ei, privitor la Armenia sau la populația ei; armenesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba armeană. – Din sl. armĕninŭ.

ARMEÁN3, -Ă, armeni, -e, adj. Care ține de poporul sau de țara Armeniei; armenesc.Limba armeană.

ARMEÁN2, armeni, s. m. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Sovietice Socialiste Armene. – Variantă: (Mold., Bucov.) armán (HOGAȘ, H. 9) s. m.

ARMEÁN, -Ă, armeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține Armeniei sau populației ei, privitor la Armenia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba armeană. 2. S. m. Bărbat care face parte din populația de bază a Armeniei. – Slav (v. sl. armĕninŭ).

armeán adj. m., s. m., pl. arméni; adj. f. armeánă, pl. arméne

armeán s. m., adj. m., pl. arméni; f. sg. armeánă, pl. arméne

ARMEÁN s. v. cerc, rotocol.

ARMEÁN adj. v. armenesc.

armeán (arméni), s. m. – Populație de limbă indo-europeană stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus. – Var. arman. Ngr. ἀρμένιος (probabil cu diftongare analogică, așa ca în toate numele etnice, cf. oltean, muntean etc.). Nu pare posibilă der. directă din sl. armĕninŭ, pe care o propune DAR. – Der. arm(e)ancă, s. f.; armenesc, adj.; armenește, adv.; armenime, s. f. (totalitatea armenilor).

ARMEÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Armeniei sau este originară din Armenia. [Sil. -mean] /<sl. armĕninu

ARMEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care aparține Armeniei sau populației ei; din Armenia. [Sil. -mean] /<sl. armĕninu

armeán, -eáncă s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Armenia saŭ originar de acolo. – Ca adj. e fals. În nord Arman, Armancă, pl. tot enĭ, ence.

armán2, ~ă smf a vz armean1

armán1 sn [At: DAME, T. 56 / V: h-, -mean2 / Pl: ~mene / E: tc harman] (Reg) 1 Arie1 (1). 2 Loc îngrădit lângă casă (sau pe câmp) unde se treieră, se pune fânul sau paiele, se închid vitele etc. Cf curte, obor. 3 Locul unde au fost hrănite oile iarna. 4 Cerc la suprafața apei. 5 (Îe) Jocul în ~ (sau trei ~mene) Joc cu arșice (sau cu bani de metal) care se aruncă în (trei) cercuri desenate pe pământ.

armeáncă sf af [At: HEM 1695 / V: (înv) -man- / Pl: ~ence / E: armean + -că] 1-4 Armeană (1-4).

Intrare: armean (adj.)
armean (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular armean armeanul armea armeana
plural armeni armenii armene armenele
genitiv-dativ singular armean armeanului armene armenei
plural armeni armenilor armene armenelor
vocativ singular
plural
Intrare: Armean
Armean
Intrare: arman
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arman armanul
plural armane armanele
genitiv-dativ singular arman armanului
plural armane armanelor
vocativ singular
plural
armean (s.n.) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular armean armeanul
plural
genitiv-dativ singular armean armeanului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: armean (s.m.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular armean armeanul
plural armeni armenii
genitiv-dativ singular armean armeanului
plural armeni armenilor
vocativ singular armeanule, armene
plural armenilor

arman armean

  • 1. regional Loc pe câmp unde se cară și se treieră bucatele (având uneori mai multe arii); arie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Se vorbește Despre prăsila care prisosește. De S.M.T., de norme, de legume Și paza pe armane cîtă-i, cum e. DRAGOMIR, S. 22.
      surse: DLRLC
    • Le-am dat bani să secere și să lucreze la arman, nu să caute țipari în Adîncata. SADOVEANU M. C. 21.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Loc (uneori împrejmuit) în apropierea casei, folosit ca arie la treierat sau la alte treburi gospodărești.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ocolim armanul, ca să nu ne oprim caii dintr-o dată. STANCU, D. 469.
        surse: DLRLC
  • 2. regional Conac în care locuia administratorul unei ferme și unde se înmagazina recolta.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 3. regional Ladă zincată în care se țin acoperite cu o pânză umedă foile de tutun înainte de a fi prelucrate la mașinile de tăiat.
    surse: DEX '09
  • 4. regional Rotocol, cerc la suprafața unei ape.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Bălăcea cu nuiaua prin apă și făcea haz cum sar stropi... de apă... El vedea că fiecare strop de apă, cînd pica înapoi la matcă, se face cîte-un armean (cerc) împrejurul lui și, de ce merge, se mărește. ISPIRESCU, L. 34.
      surse: DLRLC

etimologie:

armean armeană armeancă

  • 1. substantiv masculin (La plural) Populație de limbă indo-europeană stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus; (și la singular) persoană aparținând acestei populații.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. admite vocativul Persoană care face parte din populația Republicii Armenia sau este originară de acolo.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. adjectiv Care aparține Armeniei sau armenilor, privitor la Armenia ori la armeni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: armenesc

etimologie:

armeancă armean armean armeană

  • 1. Femeie care face parte din populația Armeniei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Armean + sufix -că.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX