2 intrări

4 definiții

armășí [At: VARLAAM, C. 264/2 / Pzi: -șesc / E: armaș] 1 (Înv) A face pe cineva armaș (1). 2 (Fig; înv; în limba cărților bisericești) A chinui precum chinuiau armașii pe osândiți. 3 (Fig; înv; îlb) A martiriza.

armășí, armășésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a face armaș pe cineva prin ordin domnesc 2. a chinui, a martiriza

2) armășésc v. intr. Exercit funcțiunea de armaș. V. tr. Fac armaș. Fig. Asupresc, chinuĭesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARMĂȘEȘTI, com. în jud. Ialomița; 6.777 loc. (1991). Stație de c. f.

Intrare: Armășești
Armășești
substantiv propriu (SPM074SP) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Armășești Armășeștiul
plural Armășeștii
genitiv-dativ singular Armășești Armășeștiului
plural Armășeștilor
vocativ singular
plural
Intrare: armăși
verb (VT402) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) armăși armășire armășit armășind singular plural
armășește armășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) armășesc (să) armășesc armășeam armășii armășisem
a II-a (tu) armășești (să) armășești armășeai armășiși armășiseși
a III-a (el, ea) armășește (să) armășească armășea armăși armășise
plural I (noi) armășim (să) armășim armășeam armășirăm armășiserăm, armășisem*
a II-a (voi) armășiți (să) armășiți armășeați armășirăți armășiserăți, armășiseți*
a III-a (ei, ele) armășesc (să) armășească armășeau armăși armășiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)