3 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARISTARH s.m. (Liv.) Critic erudit și sever. [< fr. aristarque, cf. Aristarh – celebru gramatic și critic grec din antichitate].
ARISTARH s. m. critic sever, dar drept. (< fr. aristarque)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Aristarh m. 1. gramatic grec din Alexandria, faimos prin studiile sale critice asupra lui Homer și a poeților greci (160 a. Cr.); 2. fig. critic luminat și sever.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ARISTARH gr. ’Aρισταρχος. «optimus princeps» 1. Aristarho ban (Giur 236); 2. Aristarchi, N. (Sd XI); 3. Alistarh (Băl IV; P5); Alistar, Ciulei (Sur VII), cf. și explicațiile date de G. Ivănescu (BIFR I 166). 4. Alestar căp. (B răz 30), Atestări mold.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARISTARH din Samos (310-230 î. Hr.), astronom grec. Primul care a presupus că Pămîntul se rotește în jurul axei sale și în jurul Soarelui.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARISTARH din Samothrace (c. 215-145 î. Hr.), critic și filolog grec. Prototipul criticului sever, dar drept. Operă vastă (peste 800 titluri) și variată (ediții critice, comentarii ale autorilor antici, tratate de morfologie și sintaxă).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M16) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
aristarh, aristarhisubstantiv masculin
- 1. Critic erudit și sever. DN
etimologie:
- aristarque DN
- Aristarh – celebru gramatic și critic grec din antichitate DN