3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ariníș2 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 294 / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: arină1 + -iș] (Reg) Deșert.

ariniș1 sn [At: (a. 1646) DOC., ap. HEM 1214 / V: ani~ / Pl: ~uri / E: arin + -iș] (Mun) Ariniște.

ARINÍȘ, arinișuri, s. n. Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Arin + suf. -iș.

ARINÍȘ, arinișuri, s. n. Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Arin + suf. -iș.

ARINÍȘ2, arinișuri, s. n. (Învechit și regional) Deșert, pustiu. După ce am cetit un capitul din istoria lui Napoleon... pre care l-am urmat în arinișurile Egiptului și în troienele zăpezilor Rusiei, am lăsat cartea și am închis ochii. NEGRUZZI, S. I 294.

ARINÍȘ, arinișuri, s. n. (Munt.) Ariniște. – Variantă: aniníș s. n.

ARINÍȘ2, arinișuri, s. n. (Înv. și reg.) Deșert, pustiu. – Din arină1 + suf. -iș.

ARINÍȘ1, arinișuri, s. n. (Reg.) Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Din arin + suf. -iș.

ariniș n. nisipiș, deșert: în arinișurile Egiptului NEGR. [Din vechiu-rom. și Tr. arină, nisip = lat. ARENA].

ANINÍȘ s. n. v. ariniș.

aniníș n., pl. urĭ. Loc cu aninĭ, pădure de aninĭ. – Și ariniș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ariníș s. n., pl. ariníșuri

ariníș s. n., pl. ariníșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARINÍȘ s. ariniște. (Trecea printr-un ~.)

ARINÍȘ s. v. deșert, pustietate, pustiu.

ARINIȘ s. (BOT.) ariniște. (Trecea printr-un ~.)

ariniș s. v. DEȘERT. PUSTIETATE. PUSTIU.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ariníș2, arinișuri, (arinar), s.n. – (înv.) Teren nisipos. – Din arină „nisip” < lat. arena, -rium „carieră de nisip” (Șăineanu, MDA; Loșonți, 2001: 24-25).

ariníș1, arinișuri, s.n. – Pădurice de arini; ariniște. ♦ (top.) Ariniș, localitate în Țara Codrului; Ariniș, localitate în Maramureșul din dreapta Tisei (Fipilașcu, 1940). – Din arin (< lat. *alninus din alnus „anin”; cf. scrt. arana „pădure”) + suf. -iș (DEX, MDA).

arată toate definițiile

Intrare: Ariniș
Ariniș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ariniș
Intrare: ariniș (ariniște)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ariniș
  • arinișul
  • arinișu‑
plural
  • arinișuri
  • arinișurile
genitiv-dativ singular
  • ariniș
  • arinișului
plural
  • arinișuri
  • arinișurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aniniș
  • aninișul
  • aninișu‑
plural
  • aninișuri
  • aninișurile
genitiv-dativ singular
  • aniniș
  • aninișului
plural
  • aninișuri
  • aninișurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ariniș (deșert)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ariniș
  • arinișul
  • arinișu‑
plural
  • arinișuri
  • arinișurile
genitiv-dativ singular
  • ariniș
  • arinișului
plural
  • arinișuri
  • arinișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ariniș (ariniște) aniniș

etimologie:

  • Arin + sufix -iș.
    surse: DEX '98 DEX '09

ariniș (deșert)

etimologie:

  • arină + sufix -iș.
    surse: DLRM