5 intrări

49 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

árie3 sm [At: VARLAAM, ap. HEM (1636) / V: -ia / P: -ri-e / Pl: ~ii / E: vsl apun] 1 (Pex de la np Arie) Om rău Cf arianism. 2 (Îs) A fi - A fi rău la inimă. 3 (Fig; pop) Eretic.

árie2 sf [At: MELIK, G. 109 / P: -ri-e / Pl: ~ii / E: lat area (cf fr aire)] 1 Suprafața unei figuri exprimată numeric. 2-3 (Suprafață considerată ca) zonă de răspândire naturală a unui grup de plante, animale etc. 4 (Îs) ~ lingvistică Zonă de răspândire a unei limbi, a unui dialect, a unui fenomen lingvistic. 5 (Îs) ~ laterală (sau periferică) Zonă lingvistică de la marginea teritoriului de formare a unei limbi sau a unui grup de limbi înrudite. 6 (Îs) – dialectală Zonă de răspândire a unui dialect. 7 Spațiu străbătut într-un timp dat de raza vectoare a unei planete. 8 (Fig) întindere.

árie4 sf [At: NEGRUZZI, C, 124 / V: (înv) aer / Pl: ~ii / P: a-ri-e / E: it aria, ger Arie] 1 Compoziție muzicală vocală, care face parte dintr-o operă, operetă etc. 2 Compoziție muzicală instrumentală asemănătoare ariei (1).

árie1 sf [At: PRAV. MOLD. 13 / V: (înv) are / P: a-ri-e / Pl: ~ii, (reg) ării / E: ml area] 1 Loc neted și bătătorit (circular) pe care se treieră cerealele Si: (pop) arman. 2 (Pex) Suprafață circulară în jurul unui obiect. 3 Suprafață circulară pe care se aleargă un cal ca să se învețe cu călăritul. 4 (Înv îs) Clucer (sau za) de - Clucer. 5 (Pex; reg) Curte. 6 (Pop; îe) A începe la ~ A treiera. 7 Suprafață de teren sau platformă pe care se așază cărămizile la uscat, se prepară betonul etc.

ÁRIE1, arii, s. f. 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele; arman. 2. Suprafață de teren sau platformă pe care se așază cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcții, se prepară betonul etc. – Lat. area.

ÁRIE3, arii, s. f. Compoziție muzicală vocală (cu acompaniament de orchestră, de pian etc.) care face parte dintr-o operă, operetă etc. ♦ Compoziție muzicală instrumentală asemănătoare cu aceea definită mai sus. – Din it. aria.

ÁRIE2, arii, s. f. 1. (Mat.) Măsură a unei suprafețe (exprimată în valori numerice). Aria cercului. 2. (Suprafață, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui fapt de limbă, a unui grup de plante sau de animale etc. ♦ Fig. Întindere, suprafață. – Din lat. area (cu sensuri după fr. aire).

ÁRIE3, arii, s. f. Compoziție muzicală vocală (cu acompaniament de orchestră, de pian etc.) care face parte dintr-o operă, operetă etc. ♦ Compoziție muzicală instrumentală asemănătoare cu aceea definită mai sus. – Din it. aria.

ÁRIE2, arii, s. f. 1. (Mat.) Măsură a unei suprafețe (exprimată în valori numerice). Aria cercului. 2. (Suprafață, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui grup de plante sau de animale etc. ♦ Fig. Întindere, suprafață. – Din lat. area (cu sensurile după fr. aire).

ÁRIE1, arii, s. f. 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele; arman. 2. Suprafață de teren sau platformă pe care se așază cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcții, se prepară betonul etc. – Lat. area.

ÁRIE1, arii, s. f. 1. Loc neted și bătătorit, de formă circulară, unde se treieră cerealele păioase. V. arman. Orașul întreg era prăfos și uscat ca o arie după treier. DUMITRIU, N. 265. Eu intram în sat, el ieșea cu trăsurica la arie. SADOVEANU, N. F. 94. Făcu nouă secerele... Să secere grîul cu ele... Să-l ducă la arie. TEODORESCU, P. P. 140. ◊ (Poetic) Șirul munților dă într-o mare verde și întinsă ce trăiește în mii de valuri senine, strălucite, care treieră aria mării încet și melodios, pînă unde ochiul se perde. EMINESCU, N. 13. Fig. Suprafață circulară în jurul unui obiect. Se uită în sus, la crengile... marelui pom și se așeză trudit sub strașina-i largă, prin care se cerneau mărunțel razele soarelui. VLAHUȚĂ, O. A. 132. 2. (Regional) Bătătură. A prins mama în arie, pe după hambar, un cocoș. STANCU, D. 12. – Pronunțat: -ri-e.

ÁRIE3, arii, s. f. Compoziție vocală cu caracter liric-dramatic, adesea cu acompaniament de orchestră (sau de cor, de pian etc.) și reprezentînd un fragment dintr-o lucrare muzicală mai vastă (operă, operetă etc.). Aria Antonidei din opera «Cneazul Igor» de Borodin.Se gătea la oglindă, fredonînd aria din vodevilul rusesc «Kozakă stihotvoreță». NEGRUZZI, S. I 60. ♦ Cîntec, melodie. Arii naționale. Arii pentru balet. ▭ Tristele vechi mucegaiuri... Să ardă: Furtuna pe naiuri Să cînte noi arii! BENIUC, V. 134. O arie comună din cele care se cîntă vesel pe trîmbița de vînătoare. ODOBESCU, S. III 94. Am să vă cînt o arie în care dumneavoastră cu toții veți face corul. ALECSANDRI, T. I 290. – Pronunțat: -ri-e.

ÁRIE2, arii, s. f. 1. (Geom.) Suprafață cuprinsă într-un contur închis. 2. Suprafață de teren considerată ca zonă de răspîndire a unui fenomen, de desfășurare a unei activități etc. Directorul își scoase pe masă harta cu aria de lucru a brigăzilor și planul de producție al întregii campanii. MIHALE, O. 476. ♦ Zonă de răspîndire a unui grup de plante sau de animale. ♦ Zonă de răspîndire a unei limbi, a unui dialect, a unui grai sau a unui fenomen lingvistic. Arie laterală (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului pe care se vorbește un dialect sau o limbă. Fenomenele de limbă arhaice se păstrează adesea numai în ariile laterale ale unui teritoriuArie continuă = teritoriu pe suprafața căruia un fenomen de limbă este răspîndit în mod continuu. 3. Fig. întindere. Atmosferă plină de palmierii coloniilor, de crestele Caucaziei, de ariile mișcătoare ale oceanelor. CAMILAR, N. II 179. Un vîntișor ascuțit trăgea dinspre răsărit; altfel vremea era liniștită, stelele înfloreau vioaie pe aria cerului. SADOVEANU, O. V 369. Și ochi ridic spre aria stelară. TOMA, C. V. 277. – Pronunțat: -ri-e.

ÁRIE1, arii, s. f. 1. Loc neted și bătătorit unde se treieră cerealele. ♦ Bătătură (1). 2. Suprafață de teren netedă, pe care se așază cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcții, se prepară betonul etc. – Lat. area.

ÁRIE2, arii, s. f. 1. (Geom.) Mărime atașată unei suprafețe finite, a cărei valoare arată de câte ori încape în această suprafață un pătrat cu latura egală cu unitatea de lungime. Aria cercului. 2. (Suprafață, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui grup de plante sau de animale, a unei limbi etc. ♦ Fig. Întindere. – Lat. lit. area (fr. aire).

ÁRIE3, arii, s. f. Compoziție vocală (cu acompaniament de orchestră, de pian etc.) care face parte dintr-o operă, operetă etc. ♦ Cântec, melodie. Arii populare.It. aria.

árie (-ri-e) s. f., art. ária (-ri-a), g.-d. art. áriei; pl. árii, art. áriile (-ri-i-); (mat.) simb. A

árie (mat., agr., muz.) s. f. (sil. -ri-e), art. ária (sil. -ri-a), g.-d. art. áriei; pl. árii, art. áriile (sil. -ri-i-); (mat.) simb. A

ÁRIE s. v. curte, ogradă.

Intrare: arie (sup.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arie aria
plural arii ariile
genitiv-dativ singular arii ariei
plural arii ariilor
vocativ singular
plural
Intrare: arie (loc)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arie aria
plural arii ariile
genitiv-dativ singular arii ariei
plural arii ariilor
vocativ singular
plural
Intrare: arie (muz.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arie aria
plural arii ariile
genitiv-dativ singular arii ariei
plural arii ariilor
vocativ singular
plural
Intrare: Arie
Arie
Intrare: arie dialectală
arie dialectală substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arie dialecta aria dialecta
plural arii dialectale ariile dialectale
genitiv-dativ singular arii dialectale ariei dialectale
plural arii dialectale ariilor dialectale
vocativ singular
plural

arie (loc)

  • 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: arman fățare 4 exemple
    exemple
    • Orașul întreg era prăfos și uscat ca o arie după treier. DUMITRIU, N. 265.
      surse: DLRLC
    • Eu intram în sat, el ieșea cu trăsurica la arie. SADOVEANU, N. F. 94.
      surse: DLRLC
    • Făcu nouă secerele... Să secere grîul cu ele... Să-l ducă la arie. TEODORESCU, P. P. 140.
      surse: DLRLC
    • poetic Șirul munților dă într-o mare verde și întinsă ce trăiește în mii de valuri senine, strălucite, care treieră aria mării încet și melodios, pînă unde ochiul se perde. EMINESCU, N. 13.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Suprafață circulară în jurul unui obiect.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Se uită în sus, la crengile... marelui pom și se așeză trudit sub strașina-i largă, prin care se cerneau mărunțel razele soarelui. VLAHUȚĂ, O. A. 132.
        surse: DLRLC
  • 2. Suprafață de teren sau platformă pe care se așază cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcții, se prepară betonul etc.
    surse: DEX '09 DLRM
  • exemple
    • A prins mama în arie, pe după hambar, un cocoș. STANCU, D. 12.
      surse: DLRLC

etimologie:

arie (muz.)

  • 1. Compoziție muzicală vocală (cu acompaniament de orchestră, de pian etc.) care face parte dintr-o operă, operetă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Aria Antonidei din opera «Cneazul Igor» de Borodin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • Se gătea la oglindă, fredonînd aria din vodevilul rusesc «Kozakă stihotvoreță». NEGRUZZI, S. I 60.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Compoziție muzicală instrumentală asemănătoare cu aceea definită mai sus.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cântec melodie 5 exemple
      exemple
      • Arii naționale.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • Arii pentru balet.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • Tristele vechi mucegaiuri... Să ardă: Furtuna pe naiuri Să cînte noi arii! BENIUC, V. 134.
        surse: DLRLC
      • O arie comună din cele care se cîntă vesel pe trîmbița de vînătoare. ODOBESCU, S. III 94.
        surse: DLRLC
      • Am să vă cînt o arie în care dumneavoastră cu toții veți face corul. ALECSANDRI, T. I 290.
        surse: DLRLC

etimologie:

arie (sup.)

  • 1. matematică Măsură a unei suprafețe (exprimată în valori numerice).
    surse: DEX '09 DN un exemplu
    exemple
    • Aria cercului.
      surse: DN DEX '09
    • diferențiere geometrie Suprafață cuprinsă într-un contur închis.
      surse: DLRLC
    • diferențiere geometrie Mărime atașată unei suprafețe finite, a cărei valoare arată de câte ori încape în această suprafață un pătrat cu latura egală cu unitatea de lungime.
      surse: DLRM
    • comentariu simbol A
      surse: DOOM 2
  • 2. (Suprafață, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui fapt de limbă, a unui grup de plante sau de animale etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00 sinonime: areal un exemplu
    exemple
    • Directorul își scoase pe masă harta cu aria de lucru a brigăzilor și planul de producție al întregii campanii. MIHALE, O. 476.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Arie laterală (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului pe care se vorbește un dialect sau o limbă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fenomenele de limbă arhaice se păstrează adesea numai în ariile laterale ale unui teritoriu.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Arie continuă = teritoriu pe suprafața căruia un fenomen de limbă este răspândit în mod continuu.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Atmosferă plină de palmierii coloniilor, de crestele Caucaziei, de ariile mișcătoare ale oceanelor. CAMILAR, N. II 179.
        surse: DLRLC
      • Un vîntișor ascuțit trăgea dinspre răsărit; altfel vremea era liniștită, stelele înfloreau vioaie pe aria cerului. SADOVEANU, O. V 369.
        surse: DLRLC
      • Și ochi ridic spre aria stelară. TOMA, C. V. 277.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină area (cu sensuri după limba franceză aire).
    surse: DEX '09 DLRM DN