3 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARHONDA s. m. sg. voc. v. arhon.

ARHONDA sm. = ARHON: nu-i vina dumitale, și eu, ~, sînt unchiu (ALECS.) [ngr. άρχοντος].

ARHONDA s. m. (Învechit) Arhon. Și eu, arhonda, sînt unchi! ALECSANDRI, T. 773.

ARHONDA s. m. (Înv.) Arhon. – Ngr. arhontas.

ARHON s. m. sg. voc. (Înv.) Titlu de politețe cu care se adresa cineva unui boier. [Var.: arhonda s. m. sg.] – Din ngr. árhon, árhondas.

arhon sm [At: ZILOT, CRON. 82 / V: (înv) ~da / E: ngr ἀρχων, pv ἀρχοντας] (Înv; în epoca fanariotă, până la mijlocul sec. XIX; urmat întotdeauna de nume sau rang) Titlu de politețe cu care se adresa cineva unui boier Cf domn, boier.

ARHON sm. Titlu de nobleță sau de politeță ce se da cuiva, alăturat de obiceiu pe lîngă numele sau rangul funcțiunii pe care-l avea: cît sînt de fericit, ~ șatrar, de a intra în familia dumitale (ALECS.) [ngr. άρχων].

ARHON s. m. (Înv.) Titlu de politețe cu care se adresa cineva unui boier. [Var.: arhonda s. m.] – Din ngr. árhon, árhondas.

ARHON s. m. (Învechit) Titlu de politețe introdus în epoca fanariotă, cu care se adresa cineva unui boier. Arhon boierule, dacă te pun turcii caimacam, să nu mă uiți. CAMIL PETRESCU, B. 129. Plecăciune, arhon sărdar. ALECSANDRI, T. I 123. Dar ce mă socoți pre mine, arhon jicnicer? NEGRUZZI, S. I 302.

ARHON s. m. (Înv.) Titlu de politețe cu care se adresa cineva unui boier. – Ngr. arhon.

arhon m. în epoca fanariotă, titulatură nobilă pusă înaintea numelui boieriei: arhon Șatrar; vocativ: arhonda! [Gr. mod.].

árhon m. (ngr. árhon. V. arhont). Sec. 18-19. Cuvînt de politeță adresat boĭerilor (ca azĭ domnule saŭ cocoane): să trăĭeștĭ, arhon pitar! – Uzitat singur și árhonda (ngr. arhondas, voc. -nda, scris -nta): așa e, arhonda! V. boĭer.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arhonda (termen de adresare) (înv.) (folosit singur) s. m. voc.

arhonda (înv.) (folosit singur) s. m. sg. voc.

arhonda s. m. voc. sg. (folosit singur)

arhon (+ nume de persoană/rang) (înv.) s. m. (~ Lupu, ~ spătar)

arhon (înv.) (+ rang boieresc[1]) s. m. sg. voc. corectat(ă)

  1. Corectat din boieriesc Octavian Mocanu

arhon s. m. voc. sg. (un titlu de boierie)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arhon s. m. – (Înv.) Boier. – Var. arhonda. Ngr. ἄρχων, gen. ἄρχοντας (Gáldi 154). Sec. XVIII. S-a aflat în concurență cu neol. arhonte, s. m., arhontat, s. n. (arhontat), din fr. Astăzi ieșit din uz, a fost titlu de politețe în epoca fanarioților, ca chir.Der. arhonie, s. f. (noblețe); arhondar, s. m. (călugăr care răspundea de primirea călătorilor), din ngr. ἀρχοντάρης (sec. XVIII); arhondăreasă, s. f. (călugăriță care răspundea de primirea călătorilor); arhondaric, s. n. (salon destinat călătorilor, în mănăstiri), din ngr. ἀρχον-ταρίϰι; arhondărie, s. f. (salon de primire în mănăstiri); arhondologie, s. f. (heraldică), din ngr. ἀρχοντολογία; arhondologiu, s. n. (carte a boierilor).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARHONDA, j-neasa, 1702 (Sur VII p. CLXIX), < gr. mod. ò ἄρχοντας „senior, domn”; arhon, „domnul”, era epitetul de politeță la începutul sec XIX.

Intrare: Arhonda
Arhonda nume propriu
nume propriu (I3)
  • Arhonda
Intrare: arhonda
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhonda
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: arhon
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhon
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhonda
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arhondasubstantiv masculin invariabil

  • 1. învechit Arhon. DLRLC DLRM
    sinonime: arhon
    • format_quote Și eu, arhonda, sînt unchi! ALECSANDRI, T. 773. DLRLC
  • comentariu Formă de vocativ folosită independent. Pentru folosirea înaintea unui rang boieresc, vezi arhon. DOOM 2
etimologie:

arhonsubstantiv masculin invariabil

  • 1. învechit Titlu de politețe cu care se adresa cineva unui boier. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Arhon boierule, dacă te pun turcii caimacam, să nu mă uiți. CAMIL PETRESCU, B. 129. DLRLC
    • format_quote Plecăciune, arhon sărdar. ALECSANDRI, T. I 123. DLRLC
    • format_quote Dar ce mă socoți pre mine, arhon jicnicer? NEGRUZZI, S. I 302. DLRLC
  • comentariu Formă de vocativ folosită când este urmată de un rang boieresc. Pentru folosirea independentă, vezi arhonda. DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.