Argo (constelație; corabia lui Iason) s. propriu f., g.-d. lui Argo

*Argo (nava argonauților, grup de constelații) s. propriu f.

ARGO- „pasiv”. ◊ gr. argos „inactiv, pasiv” > fr. argo-, germ. id., engl. id. > rom. argo-. □ ~taxie (v. -taxie), s. f., orînduire pasivă a cloroplastelor, ca urmare a forței de gravitație, în neoformațiile plasmatice.

Argo, numele faimoasei corăbii – construite de Argus, fiul lui Phrixus, – care l-a purtat pe Iason împreună cu însoțitorii lui spre Colchis, în căutarea Lînii de Aur (v. Argonautae).

ARGO (în mitologia greacă), navă care i-a trasportat pe argonauții conduși de Iason în Colhida, în căutarea Lînii de aur; Atena a preschimbat-o în constelație.