2 intrări

41 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

HÁRFĂ s. f. v. harpă.

HÁRPĂ, harpe, s. f. Instrument muzical format dintr-o ramă mare triunghiulară, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime și ca acordaj (dispuse într-o cutie de rezonanță și o consolă) și care sunt puse în vibrație prin ciupire cu degetele de la ambele mâini. [Var.: hárfă, árpă, árfă s. f.] – Din fr. harpe, germ. Harfe.

ÁRFĂ s. f. V. harpă.

ÁRPĂ, arpe, s. f. V. harpă.

HÁRFĂ, harfe, s. f. V. harpă.

HÁRPĂ, harpe, s. f. Instrument muzical format dintr-o ramă mare triunghiulară, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime și ca acordaj (dispuse într-o cutie de rezonanță și o consolă) și care sunt puse în vibrație prin ciupire cu degetele de la ambele mâini. [Var.: hárfă, árpă, árfă s. f.] – Din fr. harpe, germ. Harfe.

HÁRPĂ, harpe, s. f. (Și în forma harfă) Instrument muzical format dintr-o ramă mare triunghiulară pe care sînt fixate coarde neegale puse în vibrație cu degetele de la ambele mîini. V. liră. Deodată harfele și tamburele, alăutele, dairelele începură o cîntare îngerească de care Abu-Hasan rămase atins pînă la suflet. CARAGIALE, P. 133. Mai zi aceste vorbe ! Ele răsună la urechile mele ca harpele antice ! BOLINTINEANU, O. 334. În tot Bucureștiu nu se aflau decît un singur piano și o harpă. GHICA, S. 43. ◊ (Poetic) Și-a întins pe lanuri harfa Vîntul. Potolită-i zarva... Luna-și leagă fruntea rece Cu tulpane străvezii. JEBELEANU, P. 72. Țărînă frumoasă și moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă. EMINESCU, O. I 38. – Variante: hárfă, árpă (NEGRUZZI, S. II 42), árfă (EMINESCU, N. 69) s. f.

ÁRFĂ s. f. v. harpă.

ÁRPĂ s. f. v. harpă.

!hárfă (înv.) s. f., g.-d. art. hárfei; pl. hárfe

!hárpă s. f., g.-d. art. hárpei; pl. hárpe

hárpă/hárfă s. f., g.-d. art. hárpei/hárfei; pl. hárpe/hárfe

Intrare: Arfa
Arfa
nume propriu (I3)
Intrare: harpă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular harpă harpa
plural harpe harpele
genitiv-dativ singular harpe harpei
plural harpe harpelor
vocativ singular
plural
arfă
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arfă arfa
plural arfe arfele
genitiv-dativ singular arfe arfei
plural arfe arfelor
vocativ singular
plural
arpă
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arpă arpa
plural arpe arpele
genitiv-dativ singular arpe arpei
plural arpe arpelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular harfă harfa
plural harfe harfele
genitiv-dativ singular harfe harfei
plural harfe harfelor
vocativ singular
plural
harfă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular harfă harfa
plural harfe harfele
genitiv-dativ singular harfe harfei
plural harfe harfelor
vocativ singular
plural