3 intrări

16 definiții

Apuseni (Munții) pl. sau Munții Metalici, șir de munți ce se întind între Mureș și Arieș, coprinzând 5 județe ardelene.

apuseán, -ă [At: NEGRUZZI, S. I, 347 / V: (reg) -san / Pl: ~mi, -me / E: apus + -ean] (Îoc răsăritean) 1 a Care se află la apus1 (1). 2-3 smf a (Locuitor) din apus1 (8). 4 a Care aparține apusului (8). 5 a Caracteristic apusului (8). 6 a (Îs) Biserica -ă Biserica catolică.

APUSEÁN, -Ă, apuseni, -e, adj. Care se află la apus; vestic. ♦ Spec. Care aparține Apusului Europei (sau Americii de Nord), caracteristic vieții de acolo; occidental. ♦ (Substantivat) Locuitor din apusul Europei (sau din America de Nord); occidental. – Apus1 + suf. -ean.

APUSEÁN, -Ă, apuseni, -e, adj. Care se află la apus; vestic. ♦ Spec. Care aparține apusului Europei (și întregii Americi), caracteristic vieții de acolo; occidental. ♦ (Substantivat) Locuitor din apusul Europei (sau din America); occidental. – Apus1 + suf. -ean.

APUSEÁN, -Ă, apuseni, -e, adj. (În opoziție cu răsăritean) 1. Care se află la apus (în raport cu un punct oarecare de pe glob); vestic. Munții Apuseni. 2. (Prin restricție) Care aparține apusului Europei; occidental.

APUSEÁN, -Ă apuseni, -e, adj. Care se află la apus; vestic. Regiunile apusene. ♦ Care aparține apusului Europei și Americii; occidental. – Din apus1 + suf. -ean.

apuseán adj. m., s. m., pl. apuséni; adj. f., s. f. apuseánă, pl. apuséne

apuseán adj. m., s. m., pl. apuséni; f. sg. apuseánă, pl. apuséne

APUSEÁN adj., s. v. occidental.

Apusean ≠ oriental, răsăritean

APUSEÁN ~eánă (~éni, ~éne) 1) (în opoziție cu răsăritean) Care se află la apus; vestic. 2) Care ține de apus; din apus; din occident; occidental. /apus + suf. ~ean

apusean a. m. 1. care vine dela apus, locuitor d´acolo: stâlp al lumii apusane AL.: 2. catolic: biserică apuseană.

apuseán, -că s., pl. enĭ, ence (d. apus. Cp. cu județean, orășean). Locuitor din apus, occidental. Catolic, de la Roma (în opoz. cu răsăritean, ortodox). Ca adj. (ca și răsăritean) e greșit: munțiĭ din apus, nu apusenĭ!


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

APUSENI, Munții ~, grupă muntoasă, parte componentă a Carpaților Occidentali, încadrată de Cîmpia și Dealurile de Vest (la V), de Pod. Transilvaniei (la E), de Pod. Someșan (la N) și de culoarul Mureșului (la S); constituiți din nuclee de șisturi cristaline și granite (M-ții Zarandului și Gilăului), peste care stau depozite de sedimentare paleozoice și mezozoice (M-ții Codrului, M-ții Trascăului), străbătute de bananite și dacite; puternic cutați, șarlați și faliați (M-ții Metaliferi, Vlădeasa ș.a.). Alcătuiți dintr-un masiv central (M-ții Bihor) cu alt. de peste 1.800 m, cu platforme de eroziune, înconjurat de masive bine individualizate, cu alt. sub 1.000 m. În N masivului central se desfășoară M-ții Meseșului și Plopișului (șisturi cristaline), despărțite prin depr. Șimleului; în V, M-ții Pădurea Craiului (calcare și fliș cratacic) și Codru-Moma (calcare mezozoice), despărțiți prin depr. Beiușului; în SV M-ții Zarandului (șisturi cristaline și fliș cretacic), iar în S, M-ții Metaliferi. În E masivului central se desfășoară masivul Gilău-Muntele Mare și M-ții Trascăului (granite și conglomerate cretacice), iar în NE, M-ții Vlădeasa. Alt. max.: 1.849 m (vf. Curcubăta Mare). Expl. de min. auro-argentifere, bauxită, sulfuri complexe. Rețea hidrografică cu densitate ridicată și debit bogat. Alternanță de păduri de molid și de rășinoase în amestec cu foioase. Importantă zonă turistică (peșteri, chei, defilee, izbucuri). Aici se află cel mai ridicat plafon al așezărilor omenești din Carpații Românești (satul Bădăi, com. Avram Iancu, jud. Alba, situat la 1.650 m).

APUSEÁN adj. occidental, vestic. (Statele ~.)

nord-apuseán adj. v. NORD-VESTIC.

Intrare: Apuseni
Apuseni
substantiv propriu (SPM097P) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural Apuseni Apusenii
genitiv-dativ singular
plural Apuseni Apusenilor
vocativ singular
plural
Intrare: apusean (adj.)
apusean adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apusean apuseanul apusea apuseana
plural apuseni apusenii apusene apusenele
genitiv-dativ singular apusean apuseanului apusene apusenei
plural apuseni apusenilor apusene apusenelor
vocativ singular
plural
Intrare: apusean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apusean apuseanul
plural apuseni apusenii
genitiv-dativ singular apusean apuseanului
plural apuseni apusenilor
vocativ singular
plural