Apuseni (Munții) pl. sau Munții Metalici, șir de munți ce se întind între Mureș și Arieș, coprinzând 5 județe ardelene.

APUSEAN, -Ă, apuseni, -e, adj. Care se află la apus; vestic. ♦ Spec. Care aparține Apusului Europei (sau Americii de Nord), caracteristic vieții de acolo; occidental. ♦ (Substantivat) Locuitor din apusul Europei (sau din America de Nord); occidental. – Apus¹ + suf. -ean.

apusan, ~ă a vz apusean

apusean, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 347 / V: (reg) ~san / Pl: ~eni, ~ene / E: apus + -ean] (Îoc răsăritean) 1 a Care se află la apus¹ (1). 2-3 smf, a (Locuitor) din apus¹ (8). 4 a Care aparține apusului (8). 5 a Caracteristic apusului (8). 6 a (Îs) Biserica ~ă Biserica catolică.

nord-apusean, ~ă a [At: AR (1839), 47²/39 / Pl: ~eni, ~ene / E: nord + apusean] 1-2 (Asr) Nord-vestic (1-2).

APUSEAN, -EANĂ adj. sm. f. 🌍 Din apus, despre apus.

APUSEAN, -Ă, apuseni, -e, adj. Care se află la apus; vestic. ♦ Spec. Care aparține apusului Europei (și întregii Americi), caracteristic vieții de acolo; occidental. ♦ (Substantivat) Locuitor din apusul Europei (sau din America); occidental. – Apus¹ + suf. -ean.

APUSEAN, -Ă, apuseni, -e, adj. (În opoziție cu răsăritean) 1. Care se află la apus (în raport cu un punct oarecare de pe glob); vestic. Munții Apuseni. 2. (Prin restricție) Care aparține apusului Europei; occidental.

APUSEAN, -Ă apuseni, -e, adj. Care se află la apus; vestic. Regiunile apusene. ♦ Care aparține apusului Europei și Americii; occidental. – Din apus¹ + suf. -ean.

APUSEAN ~eană (~eni, ~ene) 1) (în opoziție cu răsăritean) Care se află la apus; vestic. 2) Care ține de apus; din apus; din occident; occidental. /apus + suf. ~ean

apusean a. m. 1. care vine dela apus, locuitor d’acolo: stâlp al lumii apusane AL.: 2. catolic: biserică apuseană.

apuseán, -că s., pl. enĭ, ence (d. apus. Cp. cu județean, orășean). Locuitor din apus, occidental. Catolic, de la Roma (în opoz. cu răsăritean, ortodox). Ca adj. (ca și răsăritean) e greșit: munțiĭ din apus, nu apusenĭ!

apusean adj. m., s. m., pl. apuseni; adj. f., s. f. apuseană, pl. apusene

apusean adj. m., s. m., pl. apuseni; adj. f., s. f. apuseană, pl. apusene

apusean adj. m., s. m., pl. apuseni; f. sg. apuseană, pl. apusene

APUSEAN adj., s. v. occidental.

NORD-APUSEAN adj. v. nord-vestic.

APUSEAN adj. occidental, vestic. (Statele ~.)

nord-apusean adj. v. NORD-VESTIC.

Apusean ≠ oriental, răsăritean

APUSENI, Munții ~, grupă muntoasă, parte componentă a Carpaților Occidentali, încadrată de Cîmpia și Dealurile de Vest (la V), de Pod. Transilvaniei (la E), de Pod. Someșan (la N) și de culoarul Mureșului (la S); constituiți din nuclee de șisturi cristaline și granite (M-ții Zarandului și Gilăului), peste care stau depozite de sedimentare paleozoice și mezozoice (M-ții Codrului, M-ții Trascăului), străbătute de bananite și dacite; puternic cutați, șarlați și faliați (M-ții Metaliferi, Vlădeasa ș.a.). Alcătuiți dintr-un masiv central (M-ții Bihor) cu alt. de peste 1.800 m, cu platforme de eroziune, înconjurat de masive bine individualizate, cu alt. sub 1.000 m. În N masivului central se desfășoară M-ții Meseșului și Plopișului (șisturi cristaline), despărțite prin depr. Șimleului; în V, M-ții Pădurea Craiului (calcare și fliș cratacic) și Codru-Moma (calcare mezozoice), despărțiți prin depr. Beiușului; în SV M-ții Zarandului (șisturi cristaline și fliș cretacic), iar în S, M-ții Metaliferi. În E masivului central se desfășoară masivul Gilău-Muntele Mare și M-ții Trascăului (granite și conglomerate cretacice), iar în NE, M-ții Vlădeasa. Alt. max.: 1.849 m (vf. Curcubăta Mare). Expl. de min. auro-argentifere, bauxită, sulfuri complexe. Rețea hidrografică cu densitate ridicată și debit bogat. Alternanță de păduri de molid și de rășinoase în amestec cu foioase. Importantă zonă turistică (peșteri, chei, defilee, izbucuri). Aici se află cel mai ridicat plafon al așezărilor omenești din Carpații Românești (satul Bădăi, com. Avram Iancu, jud. Alba, situat la 1.650 m).