2 intrări

8 definiții

APÓLO, apolo, s. m. 1. Nume care se dă (după un personaj legendar din Antichitate) unui tânăr foarte frumos. 2. Numele unui fluture de zi. – Din fr. Apollon.

*apólo (tânăr frumos, fluture) s. m., pl. apólo

*Apólo/(lat.) Apóllo (zeu, planetoid) s. propriu m.

APÓLO s. m. (fam.) om de mare frumusețe. (< fr. apollon)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

APOLO (APOLLO) 1. (În mitologia greacă). Fiul lui Zeus și al titanidei Leto, frate geamăn cu Artemis. Zeul Soarelui, al poeziei și artelor, apărător al căminului, familiei, muncitorilor agricoli, totodată tămăduitor, una din cele mai importante și complete divinități ale panteonului greco-roman. Sanctuarele și oracolele sale de la Claros, Didima, Delos, dar îndeosebi Delfi, erau renumite în antic. 2. Mic asteroid (diametru sub 2 km), care se poate apropia destul de mult de Pămînt (pînă la cîteva milioane de kilometri). Descoperit în 1932 de A. Reinmuth. 3. Program spațial american de explorare a Lunii cu ajutorul unor nave cosmice cu echipaj (1969-1972).

FEBUS-APOLO (PHOEBUS-APOLLO) („Apolo Strălucitorul”), nume dat zeului Apolo.

Intrare: apolo
substantiv masculin (M94)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apolo apoloul
plural apolo
genitiv-dativ singular apolo apoloului
plural apolo
vocativ singular
plural
Intrare: Apolo
Apolo
nume propriu (I3)