APHELANDRA R. Br., AFELANDRA, fam. Acanthaceae. Gen originar din Brazilia, pînă la 80 specii, arbuști sau ierburi înalte. Flori (bilabiate, buza superioară erectă, bilobată, nelobată sau crestată, îndepărtată, cea inferioară trilobată, 4 stamine intercalate la baza florii) galbene, portocalii sau roșii, în axa bracteelor, singulare, în spice simple sau ramificate. Frunze mari, late, gofrate, cu nervuri evident colorate în nuanțe diferite (Pl. 7, fig. 42; pl. 8. fig. 43).

Aphelandra atrovirens N. E. Br. Specie care înflorește în toate anotimpurile. Flori galbene-maronii, în spic terminal, bractee verzi, glabre, dentate. Frunze (cca 5 cm lățime, 10 cm lungime) eliptice, pînă la eliptic-ovate, pe partea superioară verzi-negricioase, lucioase, pe cea inferioară violete-purpurii.

Aphelandra liboniana Lind. Specie care înflorește de obicei în mart.-mai. Flori mici, galbene, în spic (pînă la 17 cm lungime), cu bractee mari, portocalii, lucioase, dispuse în 4 rînduri, imbricat. Frunze (cca 20 cm lungime) oblonge, cu vîrf ascuțit, verzi-închis cu o dungă albă de-a lungul nervurii centrale, cu pețiol pînă în 7 cm.

Aphelandra nitens Hook. Specie care înflorește în mart.-mai. Flori roșii-aprins, lucioase (buza inferioară trilobată, îndepărtată, lobul central invers-ovat, mai mare decît cei laterali), dispuse în spic terminal, erect, lung pînă la 20 cm, cu diametrul de cîțiva cm, pe un peduncul scurt. Bractee numeroase, ovat-lanceolate, pînă la 3 cm lungime. Frunze scurt-pețiolate, ovate, cu vîrf ascuțit, pieloase, pe partea superioară lucioase, maro-gălbui, pe cea inferioară purpur, lungi pînă la 17 cm. Semiarbust înalt pînă la 0,80 m, cu ramuri rotunde, viguroase.