3 intrări
49 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APÁR, apari, s. m. (Rar) Cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). – Apă + suf. -ar.
apar sm [At: CANTEMIR, IST. 259 / Pl: ~i / E: apă + -ar] 1 (Mol) Persoană care cară apă. 2 (Mol) Persoană care vinde apă Si: sacagiu. 3 (Îvr) Constelație așezată între zodia țapului și a peștelui. 4 (Îvr) Corăbier.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APÁR, apari, s. m. (Rar) cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). – Apă + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
APÁR, apari, s. m. (Rar) Cel care vinde apă din casă în casă (de obicei aducînd-o cu sacaua). V. sacagiu. Șahîn e un apar scurt, gros, cu mînile lungi. SADOVEANU, O. I 202.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APÁR, apari, s. m. (Rar) Cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). V. sacagiu. – Din apă + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
*2) apár, apărút, a apăreá v. intr. (lat. apparére. V. par 3). Mă arat: luna apare de după deal. Ĭes de supt tipar, îs publicat: a apărut o carte. Fig. Mă manifest: mila îĭ apare în toate acțiunile. – Fals va apáre îld. va apărea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) apár m. (d. apă). Mold. Aducător de apă cu cofele saŭ cu căldările. (Celebriĭ aparĭ din Iașĭ aŭ dispărut începînd din anu 1911, cînd s’a adus pe țevĭ apa de la Timișeștĭ). Vechĭ. Corăbier. Astr. Vărsătoru (lat. aquarius), o constelațiune. V. sacagiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APÁRE vb. III v. apărea.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APÁRE vb. III v. apărea.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
APÁRE vb. III v. apărea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APĂRÁ, ápăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă. ♦ Refl. A se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. 3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției. ♦ Refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. – Lat. aparare „a pregăti, a dispune”.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APĂRÁ, ápăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă. ♦ Refl. A se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. 3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției. ♦ Refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. – Lat. aparare „a pregăti, a dispune”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Var.: apáre vb. III] – Din lat. apparere (după părea).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
apare sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1294 / Pl: ~pări / E: lat aqualis, -em] (Înv) Vas în care se ține apă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
apăra [At: COD. VOR. 63/3 / Pzi: apăr / E: lat apparare] 1-2 vtr (Îrg) A (se) opri. 3-4 vtr A (se) respinge. 5-6 vtr A împiedica o acțiune. 7-8 vtr (Spc; păs; d. oi, vaci, cai etc.) A (se) abate de la un drum greșit. 9-10 vtr A se îndepărta de un loc îngrădit, apropiindu-se de locul unde se află păzitorii. 11 vt (Pex; înv; d. oameni) A încerca să determini pe cineva să se răzgândească. 12-13 vtr A (se) sfătui. 14-15 vtr (Fig; înv) A refuza ceva cuiva. 16 vr A se retrage. 17 vr A se da înapoi de la ceva. 18 vr A nu consimți. 19 vr A nu accepta. 20 vr (Jur; spc; înv) A refuza o tutelă. 21 vr A pretexta. 22-23 vr A evita ceva (sau pe cineva). 24-26 vtr(a) A(-și) garanta siguranța personală (sau avutul) prin ferire de o primejdie, prin adăpostire împotriva ploii, vântului, frigului etc., prin împotrivire la un atac. 27-28 vtr(a) (Fig) A (se) proteja. 29-30 vtr (Fig) A susține. 31-32 vtr (d. Dumnezeu) A ocroti. 33 (Pfm; îe) Doamne-apără! Cu nici un preț. 34 (Îae; euf) Dracul. 35-36 vir A (se) dezvinovăți. 37 vt (Jur; spc) A pleda înaintea instanțelor judecătorești o cauză. 38 vi A face o mișcare bruscă (în fața unei primejdii) Cf a para.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
apărea vi [At: ALECSANDRI, P. III, 3 / V: (nrc) apare / Pzi: apar / E: lat. appareo, -ere] 1 (Îoc dispărea) A deveni vizibil. 2 A se ivi brusc. 3 A lua naștere. 4 A părea. 5 A ieși în evidență. 6 (Spc; d. publicații) A ieși de sub tipar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
părea2 v vz apărea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Var.: apáre vb. III.] – Din lat. apparere (după părea).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
APĂRÁ, ápăr, vb. I. 1. Tranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «împotriva» și indicînd pe agresor) A interveni cu fapta în ajutorul cuiva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile; a proteja (pe cineva) printr-o intervenție promptă. Să fim cu băgare de seamă, să ne apărăm șantierul, hidrocentrala, ea este plinea și viața noastră. JIANU, C. 373. S-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de cîni nu mă tem! CREANGĂ, P. 188. ◊ (Complementul este un abstract) Alexandru cel Mare... apără vitejește independența. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Cu privire la patrie, un oraș etc.) A păzi, respingînd atacul armat al inamicului; a menține, prin luptă, o poziție. Cînd țara s-o aperi îți cere, Pe gînduri o clipă nu sta, Tu viață îi dai și putere, Tu gloria ei vei purta. CORBEA, A. 75. ◊ Refl. A se împotrivi unui atac, a-i rezista; a se feri de... Au venit... și m-au lovit; m-am apărat cît am putut. SADOVEANU, N. F. 71. Care-i vedea-o că se apără [de albină] cu năframa, să știi că aceea este fata împăratului. CREANGĂ, P. 271. Ea se apără c-o mînă, Insă totuși lui se lasă. EMINESCU, O. I 67. Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. 2. Tranz. A pune la adăpost (de o primejdie, de frig, de ploaie etc.), a proteja, a feri, a ocroti. Socot că domnul inginer nu-și închipuie c-am fugit de la Pașcani... ca să-mi apăr viața. SADOVEANU, N. F. 185. Eu? îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... EMINESCU, O. I 147. ◊ Expr. Doamne-apără! = cu nici un preț! o dată cu capul! Eu, de-aș fi femeie, nu l-aș lua, doamne-apără! NEGRUZZI, S. III 65. 3. Tranz. A interveni prin viu grai sau în scris în sprijinul cuiva (combătînd învinuirile care i se aduc). ♦ (Cu privire la împricinați sau la un proces) A pleda înaintea justiției cauza cuiva. Avocatul care-mi apărase procesul... nu-mi dăduse vești tocmai bune. SADOVEANU, O. VIII 16. Te-am apărat din oficiu, dar cît puteam să te apăr?... Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83. ◊ Refl. A se dezvinovăți de anumite învinuiri sau bănuieli. Ce-ai strigat, mă, tu, guleratul ăla?... – Eu, nimic! s-a apărat acesta. PAS, L. I 59. Cine se știe cu musca pe căciulă se apără. ◊ Fig. N-aveți de ce-mi mulțămi, s-a apărat uncheșul meu. SADOVEANU, N. F. 14. 4. Tranz. (Cu privire la o idee sau la un punct de vedere) A susține, respingînd obiecțiile aduse împotrivă. Stalin a apărat leninismul de numeroși dușmani și, în noile condiții istorice, a dezvoltat și îmbogățit învățătura lui Lenin. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 16. 5. Refl. (Rar) A ocoli, a evita (ceva sau pe cineva). Ce, pentru că o datorie... e anevoioasă, sîntem oare în drept a ne apăra de dinsa? BĂLCESCU, O. II 228.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. (în opoziție cu dispărea) 1. A se oferi vederii, a se ivi, a se arăta. Pe botul gros al lui Colțun apărură picături mari de sînge. SADOVEANU, N. F. 34. Cazaci Dibaci... Dispar, Și iar Apar Pe stînci. MACEDONSKI, O. I 172. Iată că în sala mare Un străin deodat-apare, Tînăr, mîndru, nalt, frumos, ALECSANDRI, O. 130. ◊ A se dezvălui ca... În toate țările lumii comuniștii apar tot mai mult în fața maselor populare ca adevărați patrioți, ca singura speranță a patriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 337, 1/1. ♦ (Rar) A părea. Dădaca îmi apărea oarecum comică. SADOVEANU, N. F. 133. 2. A lua naștere. A apărut și se dezvoltă o ordine socială nouă, socialistă, care se bazează pe muncă, pe libertatea și independența popoarelor, pe pace între popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614. 8. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. Poemul «Vladimir Ilici Lenin» [de Maiakovski], unul din cele mai iubite de cititori, a fost editat în 20 de limbi și a apărut în 35 de ediții. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. – Variantă: (nerecomandabil) apáre vb. III.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APĂRÁ, ápăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc., respingând atacul armat al inamicului; a menține o poziție prin luptă. Eu merg să apăr cetatea (ALECSANDRI). ♦ Refl. A se împotrivi unui atac; a se feri de... M-au lovit; m-am apărat cât am putut (SADOVEANU). 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. Eu ? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul (EMINESCU). 3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse împotrivă; a pleda o cauză înaintea justiției. ♦ Refl. A se dezvinovăți. – Lat. apparare „a pregăti, a dispune”.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APĂREÁ, apár, vb. II. Intranz. 1. A se arăta, a se ivi; a lua naștere. ♦ A părea. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. – Lat. lit. apparere (după părea).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APĂREÁ vb. II. intr. 1. A se ivi, a lua naștere. ♦ A părea. 2. A ieși de sub tipar. [< lat. apparere, după părea].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (VT32) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V503) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V604) Variantă cu forme nerecomandate. | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
| — | — | — | singular | plural | ||
— |
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | — | — | — | — | — | ||
plural | I (noi) |
| (să)
| — | — | — | |
a II-a (voi) |
| (să)
| — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | — | — | — | — | — |
apar
- exemple
- Șahîn e un apar scurt, gros, cu mînile lungi. SADOVEANU, O. I 202.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Apă + sufix -ar.surse: DEX '98 DEX '09
apăra
- 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile.exemple
- Să fim cu băgare de seamă, să ne apărăm șantierul, hidrocentrala, ea este pîinea și viața noastră. JIANU, C. 373.surse: DLRLC
- S-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de cîni nu mă tem! CREANGĂ, P. 188.surse: DLRLC
- Alexandru cel Mare... apără vitejește independența. BĂLCESCU, O. II 13.surse: DLRLC
- 1.1. A păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă.exemple
- Cînd țara s-o aperi îți cere, Pe gînduri o clipă nu sta, Tu viață îi dai și putere, Tu gloria ei vei purta. CORBEA, A. 75.surse: DLRLC
-
- exemple
- Au venit... și m-au lovit; m-am apărat cît am putut. SADOVEANU, N. F. 71.surse: DLRLC
- Care-i vedea-o că se apără [de albină] cu năframa, să știi că aceea este fata împăratului. CREANGĂ, P. 271.surse: DLRLC
- Ea se apără c-o mînă, Însă totuși lui se lasă. EMINESCU, O. I 67.surse: DLRLC
- Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152.surse: DLRLC
-
-
- 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.exemple
- Socot că domnul inginer nu-și închipuie c-am fugit de la Pașcani... ca să-mi apăr viața. SADOVEANU, N. F. 185.surse: DLRLC
- Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... EMINESCU, O. I 147.surse: DLRLC
- surse: DLRLC un exempluexemple
- Eu, de-aș fi femeie, nu l-aș lua, doamne-apără! NEGRUZZI, S. III 65.surse: DLRLC
-
-
- 3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției.exemple
- Stalin a apărat leninismul de numeroși dușmani și, în noile condiții istorice, a dezvoltat și îmbogățit învățătura lui Lenin. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 16.surse: DLRLC
- Avocatul care-mi apărase procesul... nu-mi dăduse vești tocmai bune. SADOVEANU, O. VIII 16.surse: DLRLC
- Te-am apărat din oficiu, dar cît puteam să te apăr?... Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83.surse: DLRLC
- 3.1. reflexiv A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit.exemple
- Ce-ai strigat, mă, tu, guleratul ăla?... – Eu, nimic! s-a apărat acesta. PAS, L. I 59.surse: DLRLC
- Cine se știe cu musca pe căciulă se apără.surse: DLRLC
- figurat N-aveți de ce-mi mulțămi, s-a apărat uncheșul meu. SADOVEANU, N. F. 14.surse: DLRLC
-
-
- exemple
- Ce, pentru că o datorie... e anevoioasă, sîntem oare în drept a ne apăra de dînsa? BĂLCESCU, O. II 228.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba latină aparare „a pregăti, a dispune”.surse: DEX '09 DEX '98
apărea apare
- 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere.exemple
- Pe botul gros al lui Colțun apărură picături mari de sînge. SADOVEANU, N. F. 34.surse: DLRLC
- Cazaci Dibaci... Dispar, Și iar Apar Pe stînci. MACEDONSKI, O. I 172.surse: DLRLC
- Iată că în sala mare Un străin deodat-apare, Tînăr, mîndru, nalt, frumos, ALECSANDRI, O. 130.surse: DLRLC
- A apărut și se dezvoltă o ordine socială nouă, socialistă, care se bazează pe muncă, pe libertatea și independența popoarelor, pe pace între popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614.surse: DLRLC
- 1.1. A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- În toate țările lumii comuniștii apar tot mai mult în fața maselor populare ca adevărați patrioți, ca singura speranță a patriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 337, 1/1.surse: DLRLC
-
- surse: DLRLC DN un exempluexemple
- Dădaca îmi apărea oarecum comică. SADOVEANU, N. F. 133.surse: DLRLC
-
-
- 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exempluexemple
- Poemul «Vladimir Ilici Lenin» [de Maiakovski], unul din cele mai iubite de cititori, a fost editat în 20 de limbi și a apărut în 35 de ediții. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba latină apparere (după părea).surse: DEX '09 DEX '98 DN