3 intrări

11 definiții

ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din fr. ante.

ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din fr. ante.

ántă s. f., g.-d. art. ántei; pl. ánte

ante merídiem loc. adv. (sil. -di-em); abr. a.m.

ántă af [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr ante] Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu.

ÁNTĂ s.f. (Arhit.) Pilastru pătrat care prelungește zidurile laterale ale unui edificiu. [< fr. ante].

-ÁNT2, -ÁNȚĂ/-ÉNT, -ÉNȚĂ suf. „agent”, „ocupație”, „calitate”. (< fr. -ant, -ance, -ent, -ence)

ÁNTĂ s. f. pilastru pătrat care prelungește zidurile laterale ale unui edificiu. (< fr. ante)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Anta, -che v. A n t o n i e I 2 a, d.

Intrare: Anta
Anta
nume propriu (I3)
Intrare: antă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antă anta
plural ante antele
genitiv-dativ singular ante antei
plural ante antelor
vocativ singular
plural
Intrare: anță
anță
sufix (I7-S)