3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antă af [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr ante] Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu.

ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din fr. ante.

ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din fr. ante.

ÁNTĂ s.f. (Arhit.) Pilastru pătrat care prelungește zidurile laterale ale unui edificiu. [< fr. ante].

-ÁNT2, -ÁNȚĂ/-ÉNT, -ÉNȚĂ suf. „agent”, „ocupație”, „calitate”. (< fr. -ant, -ance, -ent, -ence)

ÁNTĂ s. f. pilastru pătrat care prelungește zidurile laterale ale unui edificiu. (< fr. ante)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ántă s. f., g.-d. art. ántei; pl. ánte


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Anta, -che v. Antonie I 2 a, d.

Intrare: Anta
nume propriu (I3)
  • Anta
Intrare: antă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antă
  • anta
plural
  • ante
  • antele
genitiv-dativ singular
  • ante
  • antei
plural
  • ante
  • antelor
vocativ singular
plural
Intrare: anță
anță
sufix (I7-S)
  • anță

antă

  • 1. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: