O definiție pentru Anatolie

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANATOLIE gr. ’Áνατόλιος < ἀνάτολή „răsăritul”. 1. Cu afer.: Netolea, Filep, (Ard). 2. Din tc. Anadol: a) Nadolu, act.; cu apoc.: Nadu, C.(act.). b) Cu afer. formele p-la 7: Dolu b. (Mar) și s. ard.; Dole (17 Bl 381); -. Ș. (Bîrl); -a, Scarlat (AO III 531) Dolă, fiica lui M. Pojar (16 A II 108); Dolești s (Sd XVI); Doliești s. (C Bog); 3. Doleian, act. 4. Dolinescu, act. 5. Dolete, M. boier (Fil 40); 6. + man: Doluman (16 A IV 239). 7. + -cu, Dolcu (Ur XXII; Gorj 350); Dolca f. (C. Ștef; Ur XXII 394; Sd XVI 298; 17 A II 218 etc; – b (cat. mold II) și n. de cățea în baladă; Dolcești s.; Dulca (Giur 274). 8. Odoleanu (16 B IV 133) „anadolean, din Anatolia”. Derivatele 2 – 8 n-au raport cu calendarul. 9. Probabil: + Metodie: Anatodie, pîrîu (C Ștef).

Intrare: Anatolie
Anatolie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Anatolie