Anacreon m. poet liric din Teos, în Ionia (sec. V a. Cr.); poeziile sale, cari cântă plăcerea și vinul, se disting prin veselie, grație și delicateță.

ANACREON (ANAKREON) (c. 560-c. 478 î. Hr.), poet grec. Cîntece erotice și de banchet. Admirat pentru perfecțiunea liricii sale, a fost frecvent imitat, începînd cu epoca elenistică (poezia anacreontică).