AMURAT, -Ă adj. v. murat.

Amurat m. numele mai multor Sultani turci: 1. AMURAT I, sau Murat, eroul dela Cossova, unul dintre cei mai mari împărați otomani, câștigă 37 de bătălii, își mută capitala la Adrianopole (1365) și institui corpul ienicerilor (1360-1389); 2. AMURAT II, învins de Ioan Corvin de Huniade și de Scanderbeiu (1422-1451); 3. AMURAT III, fiul lui Selim II, contemporan cu Mihaiu Viteazul (1574-1595).

morat, ~ă a vz murat²

murat², ~ă a [At: (a. 1588) CUV D. BĂTR. I, 206/14 / V: (reg) a~, mor~ / Pl: ~ați, ~e / E: mura] 1 (D. legume, rar d. fructe) Fermentat, acrit într-o soluție de apă cu sare, în oțet etc. 2 (D. legume, rar d. fructe) Cu procesul de fermentare încheiat. 3 (D. nutreț) Conservat prin însilozare. 4 (Reg; d. plante textile, fibre de tei etc.) Topit. 5 (D. oameni și d. îmbrăcămintea lor, rar d. animale) Foarte ud de ploaie, de apă.

murat¹ sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (rar) ~uri / E: mura] 1-2 Murare (1-2). 3 Argăsire.

MURAT, -Ă, murați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Ținut în oțet sau în saramură un timp necesar ca să capete un gust acru specific; acrit. Zicem zeamă de varză, în loc de curechi murat. NEGRUZZI, S. I 349. S-a mai pus la masă întîi scoici murate. ȘEZ. XXIII 73. 2. (Despre plante furajere) Conservat printr-un proces de fermentare. Nutreț murat. 3. Fig. Ud. Pisicuța, murată ca un șoarece, tremura cum îi varga și căta din cînd în cînd cu groază înapoi. HOGAȘ, M. N. 224.

murat a. 1. pus în oțet sau saramură spre a se conserva: varză murată, mere murate; 2. fig. udat: murat până la piele CR.

murát, -ă adj. (d. murez). Pus în saramură saŭ în oțet ca să se conserveze: varză murată. Brînză murată, telemea (V. zburat). Fig. Iron. Ud pînă la pele: eram murat de ploaĭe. Ca un șoarice murat, ud leoarcă.

murat adj. m., pl. murați; f. sg. mutate, pl. murate

MURAT adj. acrit, acru. (Varză ~.)

MURAT adj. v. topit.

murat adj. v. TOPIT.

MURAT adj. acrit, acru. (Varză ~.)

murat, -ă, murați, -te, adj. – 1. Pus în saramură. 2. Ud până la piele. – Din mura.

MURAT [mürá], Joachim (1767-1815), mareșal francez. A participat la războaiele napoleoneene, remarcându-se în luptele de la Austerlitz (1805), Jena (1806) și Eylau (1807). Căsătorit cu sora lui Napoleon, Carolina Bonaparte, a primit din partea împăratului titlul de rege al Neapolelui, sub numele de Joachim Napoleon (1808-1815). După înfrângerea împăratului, a semnat un tratat cu aliații, raliindu-se lui Napoleon după revenirea din ins. Elba. Capturat în Calabria, a fost împușcat (13 oct.) de auroritățile regale.

MURAT sau MURAT NEHRI, râu în extremitatea de E a Turciei, unul dintre izvoarele fl. Eufrat; 611 km. Izvorăște din Pod. Armeniei, din M-ții Ararat, curge pe direcție NE-SV, trece prin L. Keban și apoi se unește cu râul Karasu formând fl. Eufrat. În antichitate s-a numit Arsanias.

murat, -ă, murați, -te adj. (eufem. – d. copiii mici) care a urinat în scutece sau în așternut.