2 intrări

8 definiții

ALICÁNTE s. n. Soi de viță-de-vie cu struguri roșietici de mărime mijlocie și boabe sferice uniforme. ♦ P. ext. Vin produs din soiul de viță-de-vie descris mai sus. – Din fr. alicante.

ALICÁNTE s. n. Soi de viță de vie cu struguri roșietici de mărime mijlocie și boabe sferice uniforme. ♦ P. ext. Vin produs din soiul de viță de vie descris mai sus. – Din fr. alicante.

ALICÁNTE s. n. Soi de viță de vie cu struguri roșietici de mărime mijlocie și boabe sferice uniforme. ♦ P. ext. Vin produs din soiul de viță de vie descris mai sus. – Din fr. alicante.

Alicánte (soi de viță de vie, vin) s. pr. n.

ALICÁNTE s.n. Soi de viță de vie cu struguri roșietici și boabe sferice. ♦ (P. ext.) Vin licoros originar din Spania. [< fr., sp. alicante, cf. Alicante – oraș în Spania].

ALICÁNTE s. n. soi de viță de vie cu struguri roșietici, cu boabele dese, rotunde. ◊ vin din acest soi de viță. (< fr. alicante)

Alicanta f. oraș în Spania și port pe Mediterana: 50.000 loc. Vinuri renumite.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALICANTE 1. Golf larg al M. Mediterane, pe coasta de SE a Pen. Iberice (Spania), între Cabo de la Nao (în N) și Cabo de Palos (în S). 2. Oraș în SE Spaniei (Valencia), port la M. Mediterană în golful cu același nume: 258 mii loc. (1987). Ind. îngrășămintelor chimice, constr. de mașini și textilă. Vinuri, țigarete și uleiuri vegetale. Turism.

Intrare: alicante
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alicante alicantele
plural
genitiv-dativ singular alicante alicantelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Alicante
Alicante
Alicanta