ALIC s. n. v. alică.

alic sn vz alică

ALIC sn., ALICĂ sf. mai adesea ALICE, ‼ HALICE pl. 1 ⚔️ Plumbul mic și rotund cu care se încarcă pușca: le împărțea iarbă și alice, cîte patru umpluturi de pușcă (I.-GH.); eu singur și cu două halice, și-acele pentru iepuri! (GRL.) ¶ 2 pl. 🏛 Bucățele de cărămidă sau de piatră care se pun în tencuială spre a o întări sau pentru a astupa un gol [ngr. χαλικι]

ALIC s. n. V. alică.

alic n. plumb mărunt pentru vânat: alice mari, mici. [Gr. mod. HALIKI, cremene].

alíc și halíc n., pl. e (ngr. haliki, petricică, de ex., de pus în praștie). Bobiță de plumb de încărcat pușca: alice de ĭepure, de vrăbiĭ (ploaĭe), de lupĭ (poșurĭ, poște). – Și (h)alicĭ, pl. cĭurĭ și ce. Rar halis, pl. e (care în biblia d. 1688,366,2,36, înseamnă „petricică”). V. glonț.

ALICĂ, alice, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj. 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: alic s. n., alice, (reg.) halice s. f.] – Din ngr. haliki „pietricică”.

alică sf [At: LM / Pl: ~ice / V: ~lic, (reg) h~, haliciu (Pl: ~ri) / E: ngr χαλίϰι] (Mpl) 1 Proiectile sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2 Granule de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor de foraj. 3 Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a astupa un gol.

halică sf vz alică

haliciu sn vz alică

ALICĂRIE sf. 🏠 = ALIC 2.

ALICĂ, alice, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj. 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: alic s. n., halice s. f.] – Din ngr. haliki „pietricică”.

HALICE s. f. V. alică.

ALICĂ, alice, s. f. (Mai ales la pl.) Grăunte mărunt de plumb cu care se încarcă cartușul pentru vînarea animalelor mici. Cîteva luni de-a rîndul nu mai auzi nici prin holde, nici prin crînguri pocnetul ierbii de pușcă și șuierătura alicelor. ODOBESCU, S. III 37. – Variante: alice (CAMIL PETRESCU, N. 95), (regional) halice (SADOVEANU, V. F. 141, PAMFILE, A. R. 184) s. f.

ALICĂ, alice, s. f. Fiecare dintre grăunții de plumb folosiți în cartușele pentru vînarea animalelor mici. [Var.: halice s. f.] – Ngr. haliki „pietricică”.

ALICĂ ~ce f. mai ales la pl. Proiectil mic, rotund, de plumb, cu care se încarcă cartușele unei arme de vânătoare. /<ngr. haliki

1) alícĭ, V. alic.

alic, -ce.

!alică s. f., g.-d. art. alicei; pl. alice

alică / alice s. f., g.-d. art. alicei; pl. alice

alice v. alică

alică s. f., pl. alice

alică, pl. alice

ALICĂ s. (Maram. și Transilv.) silitră, (Transilv., Ban. și Maram.) șiret. (~ pentru gloanțe.)

ALICĂ s. (Maram. și Transilv.) silitră, (Transilv., Ban. și Maram.) șiret. (~ pentru gloanțe.)

alic (ce), s. n. – 1. Pietricică, bucățică de cărămidă. – 2. Proiectile sferice de plumb cu care sunt încărcate armele de vînătoare. – Var. alică. Mr. hăliche. Ngr. χαλίϰι „pietricică”. (DAR), cf. alb. halič. – Der. alici, vb. (a întări mortarul cu pietricele sau bucățele de cărămidă).

ALIC subst., pl. alice. 1. Alic/u, ard., act.; -escu, M., act; -eni s. 2. Din forma aspirată cu h: haliciu, -uri < alic (DLR): a) Halic, Ion ard. b) Halici, Maftei, mold. (Sd YII 330). c) Haliciu, Apostol; (Vr C 92); Mih., predicator (Bis R) și scriitor în sec. al XVII-lea.