opțiuni

2 intrări

alică

  • 1. (Mai ales la plural) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 NODEX Șăineanu, ed. VI Scriban un exemplu
    exemple
    • Cîteva luni de-a rîndul nu mai auzi nici prin holde, nici prin crînguri pocnetul ierbii de pușcă și Șuierătura alicelor. ODOBESCU, S. III 37.
      surse: DLRLC
    • diferențiere (Mai ales la pl.) Grăunte mărunt de plumb cu care se încarcă cartușul pentru vînarea animalelor mici.
      surse: DLRLC DLRM
  • 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj.
    surse: DEX '09 MDA2 DEX '98
  • 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol.
    surse: DEX '09 MDA2 DEX '98

etimologie:

4 definiții

alíc (ce), s. n. – 1. Pietricică, bucățică de cărămidă. – 2. Proiectile sferice de plumb cu care sunt încărcate armele de vînătoare. – Var. alică. Mr. hăliche. Ngr. χαλίϰι „pietricică”. (DAR), cf. alb. halič. – Der. alici, vb. (a întări mortarul cu pietricele sau bucățele de cărămidă).

ALÍCĂ s. (Maram. și Transilv.) silitră, (Transilv., Ban. și Maram.) șiret. (~ pentru gloanțe.)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALIC subst., pl. alice. 1. Alic/u, ard., act.; -escu, M., act; -eni s. 2. Din forma aspirată cu h: haliciu, -uri < alic (DLR): a) Halic, Ion ard. b) Halici, Maftei, mold. (Sd YII 330). c) Haliciu, Apostol; (Vr C 92); Mih., predicator (Bis R) și scriitor în sec. al XVII-lea.

ALÍCĂ s. (Maram. și Transilv.) silítră, (Transilv., Ban. și Maram.) șirét. (~ pentru gloanțe.)

Intrare: Alic
Alic
nume propriu (I3)
Intrare: alică
halice regional
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRLC 		nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular halice halicea
plural halice halicele
genitiv-dativ singular halice halicei
plural halice halicelor
vocativ singular —
plural —
alice
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DLRLC, DEX '09, DOOM 2 		nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alice alicea
plural alice alicele
genitiv-dativ singular alice alicei
plural alice alicelor
vocativ singular —
plural —
alică
substantiv feminin (F4) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alică alica
plural alice alicele
genitiv-dativ singular alice alicei
plural alice alicelor
vocativ singular —
plural —
alic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: MDA2, DEX '98, DEX '09 		nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alic alicul
plural alice alicele
genitiv-dativ singular alic alicului
plural alice alicelor
vocativ singular —
plural —

19 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ALÍC s. n. v. alică.

ALÍC, alice, s. n. V. alică.

alíc sn vz alică

alic n. plumb mărunt pentru vânat: alice mari, mici. [Gr. mod. HALIKI, cremene].

alíc și halíc n., pl. e (ngr. haliki, petricică, de ex., de pus în praștie). Bobiță de plumb de încărcat pușca: alice de ĭepure, de vrăbiĭ (ploaĭe), de lupĭ (poșurĭ, poște). – Și (h)alicĭ, pl. cĭurĭ și ce. Rar halis, pl. e (care în biblia d. 1688,366,2,36, înseamnă „petricică”). V. glonț.

ALÍCĂ, alice, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj. 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: alíc s. n., alíce, (reg.) halíce s. f.] – Din ngr. haliki „pietricică”.

ALÍCE s. f. v. alică.

HALÍCE s. f. v. alică.

ALÍCĂ, alice, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj. 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: alíc s. n., halíce s. f.] – Din ngr. haliki „pietricică”.

HALÍCE, halice, s. f. V. alică.

ALÍCĂ, alice, s. f. (Mai ales la pl.) Grăunte mărunt de plumb cu care se încarcă cartușul pentru vînarea animalelor mici. Cîteva luni de-a rîndul nu mai auzi nici prin holde, nici prin crînguri pocnetul ierbii de pușcă și șuierătura alicelor. ODOBESCU, S. III 37. – Variante: alíce (CAMIL PETRESCU, N. 95), (regional) halíce (SADOVEANU, V. F. 141, PAMFILE, A. R. 184) s. f.

ALÍCE s. f. v. alică.

HALÍCE s. f. v. alică.

ALÍCĂ, alice, s. f. Fiecare dintre grăunții de plumb folosiți în cartușele pentru vânarea animalelor mici. [Var.: halíce s. f.] – Ngr. haliki „pietricică”.

alícă / alíce s. f., g.-d. art. alícei; pl. alíce

alíce v. alícă

alícă s. f., pl. alíce

alícă sf [At: Lm / Pl: ~ice / V: -lic, (reg) h-, haliciu (Pl: ~ri) / E: ngr χαλίϰι] (Mpl) 1 Proiectile sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2 Granule de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor de foraj. 3 Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a astupa un gol.

ALÍCĂ ~ce f. mai ales la pl. Proiectil mic, rotund, de plumb, cu care se încarcă cartușele unei arme de vânătoare. /<ngr. haliki