2 intrări

11 definiții

alexíe sf [At: DEX2 / PI: -ii / E: fr alexie] (Med) Incapacitate de a citi provocată de unele leziuni în centrii nervoși Si: cecitate verbală.

ALEXÍE s. f. Incapacitate de a citi, cecitate verbală provocată de unele leziuni în centrii nervoși. – Din fr. alexie.

ALEXÍE s. f. Incapacitate de a citi, cecitate verbală provocată de unele leziuni în centrii nervoși. – Din fr. alexie.

alexíe s. f., art. alexía, g.-d. alexíi, art. alexíei

alexíe s. f., art. alexía, g.-d. art. alexíei; pl. alexíi

ALEXÍE s. v. cecitate verbală.

ALEXÍE s.f. (Med.) Incapacitate de a înțelege limbajul scris; cecitate verbală. [< fr. alexie, cf. gr. a – fără, lexis – cuvânt].

ALEXÍE s. f. incapacitate patologică de a citi. (< fr. alexie)

ALEXÍE f. Boală manifestată prin pierderea capacității de a înțelege limbajul scris. /<fr. alexie


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALEXÍE s. (MED.) cecitate verbală.

ALEXIE, gr. ’Aλεξις. I. 1. a) Alexe, frecv.; -a (Sd IV 42; LU) -ani, s; -anul (R. Gr); b) *Alexi, -anu, -ci, -u; cu ortogr. latinistă: Alessiu, Alessianu. c) Alexa, sau din Alexandru; cu i protetic: Ialexa (Mar), ca Iorest pt. Orest; cf. srb., blg. A l e k s a. d) Alexoi, V.(Buc.); -ul, N. (Puc), -a, Toader, 1663, mold.(R I II Alexoae, soția lui Alexa (17 A V 156); Alexo(n)iu (Cand 95). e) Alexu, ar. (Fărș). 2. Alixă, dobr., 1859 (RI XI 215), Alixeni s. (16 B V 464). Alexiea, mona. (AO XIV 277). II. Din forma ucr. Алекca: Olexa (Ard; mar; Sd XVI, mold.).

Intrare: alexie
alexie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alexie alexia
plural
genitiv-dativ singular alexii alexiei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Alexie
Alexie