8 definiții pentru Alexandrescu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Alexandrescu (Grigorie) m. eminent poet român, născut la Târgoviște în 1812, discipolul lui Eliad. Unul dintre marii noștri lirici și fabulist de întâiul rang. Concepțiune puternică într’o formă adesea măreață. A scris poezii lirice, satirice și fabule (1812-1885).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Alexandrescu, Dragoș (n. 1924), compozitor, n. la Constanța, conferențiar la Conservatorul din București. Pe lângă lucrările sale vocale și simfonice, a compus și muzică religioasă (liturghii și altele).

ALEXANDRESCU, Dimitrie (1850-1925, n. Iași), jurist român. Prof. univ. la Iași. Specialist în dreptul civil („Explicațiunea teoretică și practică a Dreptului Civil Român în comparație cu legi vechi și cu principalele legislațiuni străine”).

ALEXANDRESCU (ALESSANDRESCU), Petre (1828-1899, n. București), pictor român de formație academistă. Portrete și compoziții alegorice pe tema Unirii Principatelor.

ALEXANDRESCU, Sică (Vasile) (1896-1973, n. București), regizor român. A montat la Teatrul Național din București, al cărui prim-regizor a fost vreme îndelungată, comediile lui Caragiale, Goldoni, Gogol, mergînd pe linia tradițiilor clasice ale teatrului românesc. Regizor de film („Bădăranii”, „O scrisoare pierdută”).

ALEXANDRESCU, Grigore (1810-1885, n. Tîrgoviște), poet român. Membru al Societății Filarmonice. Unionist. Sensibil, reflesiv, dar în același timp, lucid și ironic, este influențat în poezia sa de spiritul secolului luminilor și de cel revoluționar pașoptist. Meditații și elegii romantice și preromantice, animate de elanuri umanitare și patriotice („Anul 1840”, „Umbra lui Mircea. la Cozia”, „Răsăritul lunii. La Tismana”). Lirică erotică („Eliza”), de interogație și atmosferă meditativă. A ilustrat decisiv specii literare ca fabule („Toporul și pădurea”, „Dreptatea leului”, „Boul și vițelul”) și epistola („Epistolă către Voltaire”, „Satiră. Duhul meu”), anticipînd satira eminesciană prin gravitate și ironie. Proză („Memorial de călătorie”), culegere de folclor oltenesc, traduceri și imitații după Florian, Tasso, Voltaire.

ALEXANDRESCU, Sorin (n. 1937, București), critic literar român. Prof. univ. la Amsterdam. Preocupări teoretice și aplicative în domeniul noilor strategii de abordare a textului literar („William Faulkner”, „Poetică și stilistică”, în colab.).

Intrare: Alexandrescu
Alexandrescu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Alexandrescu