4 intrări

9 definiții

albúț, ~ă [At: SBIERA, P. 298 / Pl: ~i, ~e / E: alb + -uț] 1-2 Albișor (1-2).

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. (Rar) Diminutiv al lui alb.Alb + suf. -uț.

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. Diminutiv al lui alb.Alb + suf. -uț.

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. (Regional) Diminutiv al lui alb; cam alb, destul de alb. Așa de curățică și de albuță. SBIERA, P. 298. Maghiran de cel albuț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 315.

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. Diminutiv al lui alb2; albicios.

albúț (rar) adj. m., pl. albúți; f. albúță, pl. albúțe

albúț adj. m., pl. albúți; f. sg. albúță, pl. albúțe


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

albúță, albuțe, s.f. – (bot.) Varietate de prune galbene, rotunde, foarte dulci, care se coc în luna iulie; sunt folosite, de regulă, pentru producerea băuturilor alcoolice. – Din albuț.

Albuș/ca, -el, -oiu, Albu/ruș, -ta, -ță v. Alb I 15-18.

Intrare: albuț
albuț adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albuț
  • albuțul
  • albuțu‑
  • albuță
  • albuța
plural
  • albuți
  • albuții
  • albuțe
  • albuțele
genitiv-dativ singular
  • albuț
  • albuțului
  • albuțe
  • albuței
plural
  • albuți
  • albuților
  • albuțe
  • albuțelor
vocativ singular
plural
Intrare: albuță
albuță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Albuță
Albuță nume propriu
nume propriu (I3)
Intrare: Albuta
Albuta nume propriu
nume propriu (I3)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)