3 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

albișór, -oáră [At: HEM 756 / V: (pop) abli- / / PI: -i, -oare / E: alb + -ișor] 1-2 (Șhp) (Cam) alb Si: albior (1-2), albuț (1-2). 3 smf (Iht) Obleț. 4 sf (Iht) Sorean. 5 sf (Pgn) Albitură (5). 6 smp (Pop) Bani de argint. 7 smp Negrișori. 8. sf Varietate de viță de vie cu struguri albi, timpurii, de masă. 9 sfp (Reg) Varietate de prune alb-gălbui. 10 sf (Bot; reg) Cuișoară (Alyssum repens).

ALBIȘÓR, -OÁRĂ, albișori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Diminutiv al lui alb; albior. II. S. m. și f. (Iht.) Obleț. III. S. m. 1. Nume dat unor bureți comestibili. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. IV. S. f. 1. Albitură (2). 2. Varietate de viță-de-vie cu struguri albi. – Alb + suf. -ișor.

ALBIȘÓR, -OÁRĂ, albișori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Diminutiv al lui alb; albior. II. S. m. și f. (Iht.) Obleț. III. S. m. 1. Nume dat unor bureți comestibili. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. IV. S. f. 1. Albitură (2). 2. Varietate de viță de vie cu struguri albi. – Alb + suf. -ișor.

ALBIȘÓR1, albișori, s. m. 1. Obleț. 2. (Popular, la pl.) Bani de argint. De cinci ori S-o cumpănești: De cinci ori Cu gălbiori; De cinci ori Cu albișori. BIBICESCU, P. P. 277. J. 3. Nume dat unor bureți comestibili care cresc pe copacii căzuți.

ALBIȘÓR2, -OÁRĂ, albișori, -oare, adj. Diminutiv al lui a l b (1). Două [fete] din Hîrțeu... la față-s albișoare, Albișoare, roșioare. Ca niște merișoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28. Să ți-o spăl... Cu scrobeală albișoară. TEODORESCU, P. P. 308.

ALBIȘÓR1, albișori, s. m. 1. (Iht.) Obleț. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. 3. Nume dat unor bureți comestibili. – Din alb2 + suf. -ișor.

ALBIȘÓR2, -OÁRĂ, albișori, -oare, adj. Diminutiv al lui alb2.

albișór1 adj. m., pl. albișóri; f. albișoáră, pl. albișoáre

albișór2 s. m., pl. albișóri

albișór adj. m., s. m., pl. albișóri; f. sg. albișoáră, pl. albișoáre

albișór, -oáră adj. Cam alb.

ALBIȘOÁRĂ, albișoare, s. f. 1. Obleț. 2. Varietate de viță de vie. 3. (Cu sens colectiv) Albitură (2).

ALBIȘOÁRĂ, albișoare, s. f. 1. (Iht.) Obleț. 2. Albitură (2). 3. Varietate de viță de vie cu struguri albi. – Din alb2 + suf. -ișoară.

albișoáră s. f., g.-d. art. albișoárei; pl. albișoáre

ALBIȘOÁRĂ s. v. obleț.

ALBIȘOÁRĂ ~e f. Pește mic dulcicol de talie mică, cu solzi mărunți, argintii, având gura oblică; obleț; sorean. /alb + suf. ~ișoară

albișoară f. pește de râu de coloare albă-argintie (Cyprinus alburnus).

albișoáră f., pl. e. Munt. Albioară (pește).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALBIȘOÁRĂ s. (IHT.; Alburnus alburnus) obleț, sorean, (reg.) arvát, sábiță, săbioáră, soreáncă, soreáță, sureátcă, ucléi, (Dobr.) stoicésc, (Munt.) stoicéț.

Albiș -or; Albîia v. A l b I 11, 12.

Intrare: Albișor
Albișor
nume propriu (I3)
Intrare: albișor (adj.)
albișor adjectiv
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albișor albișorul albișoa albișoara
plural albișori albișorii albișoare albișoarele
genitiv-dativ singular albișor albișorului albișoare albișoarei
plural albișori albișorilor albișoare albișoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: albișor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albișor albișorul
plural albișori albișorii
genitiv-dativ singular albișor albișorului
plural albișori albișorilor
vocativ singular
plural