Albert (cel Mare) m. celebru filozof si teolog german, profesa la Paris si muri la Colonia (1193-1280).

Albert (Ioan) m. rege al Poloniei, fiul lui Cazimir IV, domni 1492-1501, fu învins de Ștefan cel Mare la Codrul Cosminului (1497).

Albert I m. regele Belgiei, născut la Bruxela în 1895, urmă pe tron unchiului său Leopold în 1909. Și-a atras, în timpul răsboiului mondial, admirația lumii întregi prin eroismul și devotamentul pentru țara sa.

ALBERT, Michael (1836-1893, n. Apold, jud. Mureș), scriitor german din Transilvania. Reprezentant al realismului poetic. Nuvele istorice („Domnul Lukas Seiler”) și din actualitatea timpului său („O casă burgheză”). Drame istorice („Ulrich von Hutten”). Poezii, eseuri.

ALBERT v. Albrecht.

ALBERT (Albert-Nyanza), denumirea pînă în 1973 a lacului Mobutu-Sése-Séko.

ALBERT I, rege al Belgiei (1909-1934). A sprijinit înfăptuirea unor reforme social-economice și militare. Comandant suprem al armatei în primul război mondial.

ALBERT I, Honoré Charles Grimaldi, prinț de Monaco (1848-1922), oceanograf francez. Fondator al Institutului Oceanografic din Paris (1906), al Muzeului Oceanografic și al Muzeului de Preistorie din Monaco. Promotor al studiilor faunei marine abisale.

CAROL ALBERT, rege al Piemontului (Regatul Sardiniei) (1831-1849). A promulgat o constituție liberal-moderată (1848); înfrînt în războiul cu Austria la Custoza (1848) și la Novara (1849), a abdicat în favoarea fiului său Victor Emmanuel II.

IOAN ALBERT (JAN [yan] OLBRACHT), rege al Poloniei din dinastia Iagełło (1492-1501). În timpul domniei sale s-a întărit puterea șleahtei, iar țăranii au fost legați de glie (1496). Încercând să supună Moldova, a inițiat, în 1497, o campanie, dar a fost înfrânt de Ștefan cel Mare; în 1499, a încheiat o alianță antiotomană cu domnul român.

ROYAL ALBERT HALL [róiəl ælbə:t ho:l], sală de concerte din Londra, inaugurată în 1871, având o capacitate de 10.000 de locuri și o acustică desăvârșită.