2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AHO interj. 1. Strigăt cu care se încetinește sau se oprește mersul boilor (înjugați). 2. Strigăt cu care începe plugușorul. 3. Strigăt prin care căutăm să oprim pe cineva de a face ceva. – Onomatopee.

AHO interj. 1. Strigăt cu care se încetinește sau se oprește mersul boilor (înjugați). 2. Strigăt cu care începe plugușorul. 3. Strigăt prin care căutăm să oprim pe cineva de a face ceva. – Onomatopee.

aho i [At: HEM 546 / V: haho, (Trs) ho[1] / E: fo] 1-4 Cuvânt care exprimă ordinul de a încetini (sau de a se opri) mersul boilor (sau al unui om).

  1. Variantă consemnată ca intrare principală cu alte sensuri. — gall

AHO! interj. 1 Strigătul prin care se îndeamnă boii înjugați la plug sau la car ca să-și încetinească mersul sau să se oprească în loc: aho! car nebun, aho! car nebun, aho! cînd te-oiu încărca cu saci de la moară, atunci să mergi așa! (CRG.). 2 Pr. ext. Strigătul prin care căutăm a opri pe cineva de a face sau spune ceva: aho! aho! destul, că putina-i plină cu vîrf și nu mai încape nimic în ea (SB.).

AHO interj. Strigăt cu care țăranul caută să încetinească sau să oprească mersul boilor (înjugați la car sau la plug) sau, p. ext., mersul carului. Apoi își ia și el carul și pornește tot la vale... Aho! car nebun, aho! Cînd te-oi încărca zdravăn cu saci de la moară... atunci să mergi așa! CREANGĂ, P. 41. ◊ Fig. Atunci au sărit... drept în picioare și... i-au zis: Aho, aho! Destul, destul! SBIERA, P. 146. (în «Plugușorul») Aho, aho, copii argați, Stați puțin și nu mînați! ALECSANDRI, P. P. 387.

AHO interj. Strigăt cu care se încetinește sau se oprește mersul boilor (înjugați).

AHO interj. 1) (se folosește pentru a opri din mers boii înjugați). 2) (se folosește la începutul urăturii plugușorului). 3) reg. (se folosește pentru a opri pe cineva să facă ceva). /Onomat.

ahò! int. strigătul țăranului spre a-și opri boii.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aho interj. corectat(ă)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AHO, Juhani (1861-1921), scriitor finlandez. Proză realistă despre viața țăranilor („Calea ferată”). Romane istorice („Panu”).

Intrare: Aho
nume propriu (I3)
  • Aho
Intrare: aho
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • aho
interjecție (I10)
  • haho
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ahointerjecție

  • 1. Strigăt cu care se încetinește sau se oprește mersul boilor (înjugați). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Apoi își ia și el carul și pornește tot la vale... Aho! car nebun, aho! Cînd te-oi încărca zdravăn cu saci de la moară... atunci să mergi așa! CREANGĂ, P. 41. DLRLC
  • 2. Strigăt cu care începe plugușorul. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Aho, aho, copii argați, Stați puțin și nu mînați! ALECSANDRI, P. P. 387. DLRLC
  • 3. Strigăt prin care căutăm să oprim pe cineva de a face ceva. DEX '98 DEX '09
    • format_quote figurat Atunci au sărit... drept în picioare și... i-au zis: Aho, aho! Destul, destul! SBIERA, P. 146. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.