2 intrări

4 definiții

agurá vt [At: REV. CRIT. IV, 336 / Pzi: -réz / E: lp agurare] A prooroci bine.

agurá (-réz, -át), vb. – A prezice, a prevesti. Lat. a(u)gŭrāre (Densusianu, Rom., XXVIII, 61; Pușcariu 39; Candrea-Dens., 23; REW 784; DAR); cf. v. it. a(g)urare (lec. aúru, mil. ingürá, sard. aurá), prov. aurar, sp. agorar, port. agourar. Rar, Trans. de Vest. Mr. ugure, s. n. (profeție), a fost interpretat de Pascu, I, 178, ca der. de la lat. augurium, ceea ce poate fi adevărat numai dacă se are în vedere complicata cale de transmitere a cuv.: lat. augurium a dat în ngr. γουρί, de unde tc. ogur, care este etimonul cuv. mr., cf. ursuz.

Agura (Sfânta) f. numele popular al muntelui Athos: la pusnicul Chiriac din Sfânta Agura CR. [Românizare din rus. SFETA GORA, sfântul munte]. V. Athos.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AGURA, f. mold act. Agurița, pren. (Șez), < subst. agura, „viță sălbatecă”.

Intrare: agura
verb (V201) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) agura agurare agurat agurând singular plural
agurea agurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) agurez (să) agurez aguram agurai agurasem
a II-a (tu) agurezi (să) agurezi agurai agurași aguraseși
a III-a (el, ea) agurea (să) agureze agura agură agurase
plural I (noi) agurăm (să) agurăm aguram agurarăm aguraserăm, agurasem*
a II-a (voi) agurați (să) agurați agurați agurarăți aguraserăți, aguraseți*
a III-a (ei, ele) agurea (să) agureze agurau agura aguraseră
Intrare: Agura
Agura
nume propriu (I3)
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)