Agripina f. 1. fiica lui Agripa, luă de bărbat pe Germanic, cu care avu pe Caligula și muri exilată (38 d. Cr.); 2. fiica lui Germanic, soția lui Claudiu și mama lui Nerone, care puse s’o omoare (59 d. Cr.).

AGRIPINA lat. Agrippina < agrippa „născut cu picioarele înainte”. I. 1. a. Agripină f. (Ard); b. cu afer.: Gripina, țig. (16 A III 7, 63); c. Gîrpina f. (Mar). 2. *Agripena; cu afer. Gripena (Mar). 3. Agripă f. (Ard); cu afer.: Gripă, Vasile, 1820 (Sur. XI); cu apoc.: Grip b, act.; Grip/e (Sur II și III); -eiu b. (17 Bl 329). 4. a) Agrăpina, dobr., 1859 (RI XI 206); b) cu afer.: Grăpina (Sd XXI); Grăpeni s. (Dm); Grapina f. mold.; Grapini (An Com; DR II 698); c) forma ucr. Hrăpina, dobr. (RI XI 209) și Horpina (ib. 210). d) cu met.: Garpiian b. (Mar). 5. Ipoc.: Pina, Pinica; Pină f. ar. (Fărș); Pinca Greceanca (I O 237). II. Contaminări: 1. Agrifina (Paș). 2. Agritina (Paș).

Agripina Prenumele feminin Agripina, binecunoscut la noi din istoria romanilor, reproduce num. pers. lat. Agrippina (corespondentul masculin Agrippinus). Frecvente în epoca imperială, Agrippinus și Agrippina sînt forme derivate din vechiul cognomen roman Agrippa, explicat în mod curent prin „născut cu picioarele înainte” (s-ar putea să fie vorba tot de o etimologie populară, ca în multe alte cazuri, adevărata semnificație originară a numelui rămînînd necunoscută). Spre deosebire de marea majoritate a numelor latine, intrate la noi începînd din secolul trecut, Agripina este mult mai vechi. Devenit nume independent, lat. Agrippina este preluat de onomastica creștină (cultul unei martire din sec. 3, considerată vindecătoare de boli, este foarte popular în Sicilia și chiar în Grecia); gr. Agrippine este preluat de popoarele slave vecine (forma slavă răsăriteană este probabil un împrumut din slava din sud, unde numele trebuie să fie foarte vechi), prin intermediul acestora Agrippina ajungînd la români. Începînd cu sec. 16, în documentele noastre apar formele Gripina, Agrăpina, Grăpina, Agrifina etc. Forma modernă resimte probabil și influența latină manifestată pregnant din secolul trecut. ♦ Fr. Agrippine, it. Agrippine, bg., rus. Agripina, ucr. Horpyna etc. ◊ Celebru personaj al istoriei romane lulia Agrippina (16-59 e.n.), mama împăratului Nero, pe care reușește să-l aducă la tron, încălcînd dreptul lui Britannicus, sfîrșește tragic, asasinată de propriul ei fiu. Trista istorie a acestei femei deosebit de ambițioasă l-a inspirat pe J. Racine în Britannicus.