2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Agricola m. general roman, socrul istoricului Țacit, termină cucerirea Britaniei Mari (37-93).

AGRÍCOL, -Ă, agricoli, -e, adj. 1. Care ține de agricultură, care se referă la agricultură; folosit în agricultură. ◊ An agricol = perioadă de timp cuprinsă între începutul muncilor agricole de toamnă, care privesc recolta anului următor, și strângerea recoltei din acel an. 2. (Despre oameni) Care se ocupă cu agricultura. 3. (Despre o regiune, o țară) Care își sprijină economia în special pe agricultură; agrar. – Din fr. agricole.

agricól, ~ă a [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 303/8 / Pl: ~i, ~e / E: fr agricole] 1 Care ține de agricultură. 2 Care se referă la agricultură. 3 Folosit în agricultură. 4 (D. lucrători) Care se ocupă cu agricultura. 5 (D. o regiune, o țară) Care își sprijină economia în special pe agricultură Si: agrar (3). 6 (D. terenuri) Cultivat cu cereale sau legume.

AGRÍCOL, -Ă, agricoli, -e, adj. 1. Care ține de agricultură, care se referă la agricultură; folosit în agricultură. ◊ An agricol = perioadă de timp cuprinsă între începutul muncilor agricole de toamnă, care privesc recolta anului următor, și strângerea recoltei din anul în curs. 2. (Despre oameni) Care se ocupă cu agricultura. 3. (Despre o regiune, o țară) Care își sprijină economia în special pe agricultură; agrar. – Din fr. agricole.

AGRICÓL, -Ă, agricoli, -e, adj. 1. Care ține de agricultură, care este în legătură cu agricultura, care se referă la agricultură, din domeniul agriculturii. Munci agricole. Țară agricolă.Învățămînt agricol = formă de învățămînt tehnic care pregătește, specialiști în diferite domenii ale agriculturii. Cadrele didactice din învățămîntul mediu agricol trebuie să răspundă cu tot elanul la îndeplinirea sarcinii de onoare pe care o au. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 5/4. Campanie agricolă = perioadă de intensificare a muncilor agricole, legată de un anumit anotimp, în care trebuie să se efectueze, în timpul cel mai scurt, anumite munci. Folosirea deplină a mașinilor și tractoarelor S.M.T. în campania agricolă de vară. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2715. ♦ (Despre unelte) Folosit în agricultură. ◊ Inventar agricol = totalitatea uneltelor întrebuințate la muncile agricole. Țăranii împroprietăriți [în 1921], ca și, în general, țărănimea săracă și imensa majoritate a țăranilor mijlocași, erau lipsiți de vite, de. unelte etc. și au fost nevoiți să se îndatoreze pînă în gît la chiaburi, cămătari și bancheri, atît pentru procurarea unui oarecare inventar agricol, cît și pentru plata pămîntului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 267. ♦ (Despre producție și produse) Care se desfășoară, care are loc în domeniul agriculturii; obținut, dobîndit prin agricultură. Sporirea producției agricole și a cantităților de cereale-marfă a devenit în momentul de față o problemă de stat, o problemă a întregului popor muncitor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2703. ♦ (Despre economie, instituții economice, juridice și politice) Care are specificul legat de agricultură. În societatea capitalistă linia de dezvoltare a economiei agricole este aceea de destrămare a țărănimii mijlocașe și de creștere a sărăcimii, pe de o parte, și a chiaburimii, pe de altă parte. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 281. ◊ Gospodărie agricolă colectivă v. gospodărie. Gospodărie agricolă de stat v. gospodărie. Întovărășire agricolă v. întovărășire. Secție agricolă a sfatului popular = aparat al sfatului popular care se ocupă cu problemele de agricultură ale comunei, orașului, raionului etc. respectiv. Potrivit planului secției agricole a sfatului popular raional, trebuia ca secerișul păioaselor să înceapă în ziua de 1 iulie. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2715. Învoială agricolă v. învoială. 2. (Despre oameni sau colectivități) Care lucrează în agricultură, care se ocupă cu agricultura. Experiența S.M.T.-urilor și sovhozurilor sovietice, precum și a tractoriștilor și mecanicilor agricoli din Uniunea Sovietică, constituie un izvor nesecat de învățăminte pentru tractoriștii, batozarii și mecanicii agricoli din țara noastră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2703. ◊ Proletariat agricol v. proletariat.

AGRÍCOL, -Ă, agricoli, -e, adj. 1. Care ține de agricultură, care se referă la agricultură; folosit în agricultură. ◊ Campanie agricolă = perioadă de intensificare a muncilor agricole legată de un anumit anotimp. Inventar agricol = totalitatea uneltelor întrebuințate la muncile agricole. 2. (Despre oameni) Care se ocupă cu agricultura. Mecanic agricol. 3. (Despre o regiune, o țară) Care își sprijină economia în special pe agricultură. – Fr. agricole.

AGRÍCOL, -Ă adj. 1. Referitor la agricultură. ♦ Întrebuințat în agricultură; obținut în agricultură. 2. Care se ocupă cu agricultura. 3. (Despre o regiune, o țară) Care își sprijină economia în special pe agricultură; agrar. [< fr. agricole, cf. lat. agricola].

AGRÍCOL, -Ă adj. 1. referitor la agricultură; folosit în agricultură; obținut în agricultură. 2. agrar. (< fr. agricole)

microcooperatívă (agrícolă) s. f.„Maxi-recolta microcooperatorilor. Toamna trecută, pionierii din comuna Juc-Herghelie (Cluj) au hotărât să înființeze o microcooperativă agricolă, după modelul celei mari, existente în localitate.” Sc. 30 XI 72 p. 2. ◊ „În microcooperativa agricolă.” Sc. 3 X 74 p. 4. ◊ Microcooperativa agricolă a Școlii generale Cornești (Dâmbovița) se dovedește a fi o adevărată școală a vredniciei.” Sc. 14 I 76 p. 5; v. și R.l. 15 VII 72 p. 5; v. și atelier-școală (din micro- + cooperativă [agricolă])

AGRÍCOL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de agricultură; care se folosește în agricultură. Lucrări ~e. Tehnică ~ă. 2) Care se ocupă cu agricultura. Muncitor ~. 3) (despre o regiune sau o țară) În care predomină agricultura; agrar. /<fr. agricole

agricol a. 1. care se dedă agriculturei: popor agricol; 2. privitor la agricultură: product agricol.

*agrícol, -ă adj. (lat. agricola, agricultor, de la ager, ogor, și cólere, a cultiva). Care se ocupă cu agricultura: popor agricol. Relativ la agricultură: mașinĭ agricole. V. georgic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

agricol (a-gri-) adj. m., pl. agricoli; f. agricolă, pl. agricole

agrícol adj. m. (sil. -gri-), pl. agrícoli; f. sg. agrícolă, pl. agrícole

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AGRÍCOL adj. agrar, (rar) agrarian, plugăresc. (Munci ~.)

AGRICOL adj. agrar, (rar) agrarian, plugăresc. (Munci ~.)

COOPERATIVĂ AGRICOLĂ DE PRODUCȚIE s. (ieșit din uz) colectivă. (Lucra într-o ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AGRI- „ogor, teren, cîmpie”. ◊ L. ager, agri „cîmp, ogor” > fr. agri-, it. id. > rom. agri-.~col (v. -col1), adj., care aparține agriculturii; ~cultor (v. -cultor), s. m., persoană care se ocupă cu agricultura; ~cultură (v. -cultură), s. f., totalitatea operațiilor și a metodelor de cultivare a pămîntului.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AGRICOLA (Iulius Agricola, Cneus) (40-93), general și om politic roman. În urma unor campanii grele a învins triburile băștinașe ale Britanniei al cărei guvernator a devenit (78-84). Socrul istoricului Tacitus, care-i dedică o biografie.

AGRICOLA (pe numele adevărat Georg Bauer) (1494-1555), savant german, originar din Saxonia. Studii sistematice privind clasificarea minereurilor, mineritului și metalurgia („De re metalica”). Considerat părintele mineralogiei.

AGRICOLA, Mikael (c. 1510-1557), umanist finlandez. Episcop de Turku, inițiator al Reformei în patria sa, autor al unui „Abecedar” și al unei traduceri a „Noului Testament”.

AGRICOLA, Johann (c. 1494-1566), reformator luteran german. A publicat prima colecție de proverbe germane.

SECTORUL AGRICOL ILFOV v. Ilfov (2).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bomboane agricole expr. semințe prăjite de floarea-soarelui sau dovleac.

Intrare: Agricola
Agricola nume propriu
nume propriu (I3)
  • Agricola
Intrare: agricol
agricol adjectiv
  • silabație: a-gri-col info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agricol
  • agricolul
  • agricolu‑
  • agricolă
  • agricola
plural
  • agricoli
  • agricolii
  • agricole
  • agricolele
genitiv-dativ singular
  • agricol
  • agricolului
  • agricole
  • agricolei
plural
  • agricoli
  • agricolilor
  • agricole
  • agricolelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

agricol, agricolăadjectiv

  • 1. Care ține de agricultură, care se referă la agricultură; folosit în agricultură. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Munci agricole. Țară agricolă. DLRLC
    • 1.1. An agricol = perioadă de timp cuprinsă între începutul muncilor agricole de toamnă, care privesc recolta anului următor, și strângerea recoltei din acel an. DEX '09
    • 1.2. Învățământ agricol = formă de învățământ tehnic care pregătește specialiști în diferite domenii ale agriculturii. DLRLC
      • format_quote Cadrele didactice din învățămîntul mediu agricol trebuie să răspundă cu tot elanul la îndeplinirea sarcinii de onoare pe care o au. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 5/4. DLRLC
    • 1.3. Campanie agricolă = perioadă de intensificare a muncilor agricole, legată de un anumit anotimp, în care trebuie să se efectueze, în timpul cel mai scurt, anumite munci. DLRLC
      • format_quote Folosirea deplină a mașinilor și tractoarelor S.M.T. în campania agricolă de vară. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2715. DLRLC
    • 1.4. (Despre unelte) Folosit în agricultură. DLRLC DN
      • 1.4.1. Inventar agricol = totalitatea uneltelor întrebuințate la muncile agricole. DLRLC
        • format_quote Țăranii împroprietăriți [în 1921], ca și, în general, țărănimea săracă și imensa majoritate a țăranilor mijlocași, erau lipsiți de vite, de. unelte etc. și au fost nevoiți să se îndatoreze pînă în gît la chiaburi, cămătari și bancheri, atît pentru procurarea unui oarecare inventar agricol, cît și pentru plata pămîntului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 267. DLRLC
    • 1.5. (Despre producție și produse) Care se desfășoară, care are loc în domeniul agriculturii; obținut, dobândit prin agricultură. DLRLC DN
      • format_quote Sporirea producției agricole și a cantităților de cereale-marfă a devenit în momentul de față o problemă de stat, o problemă a întregului popor muncitor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2703. DLRLC
    • 1.6. (Despre economie, instituții economice, juridice și politice) Care are specificul legat de agricultură. DLRLC
      • format_quote În societatea capitalistă linia de dezvoltare a economiei agricole este aceea de destrămare a țărănimii mijlocașe și de creștere a sărăcimii, pe de o parte, și a chiaburimii, pe de altă parte. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 281. DLRLC
      • 1.6.2. Gospodărie agricolă de stat. DLRLC
      • 1.6.3. Întovărășire agricolă. DLRLC
      • 1.6.4. Secție agricolă a sfatului popular = aparat al sfatului popular care se ocupă cu problemele de agricultură ale comunei, orașului, raionului etc. respectiv. DLRLC
        • format_quote Potrivit planului secției agricole a sfatului popular raional, trebuia ca secerișul păioaselor să înceapă în ziua de 1 iulie. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2715. DLRLC
      • 1.6.5. Învoială agricolă. DLRLC
  • 2. (Despre oameni) Care se ocupă cu agricultura. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Experiența S.M.T.-urilor și sovhozurilor sovietice, precum și a tractoriștilor și mecanicilor agricoli din Uniunea Sovietică, constituie un izvor nesecat de învățăminte pentru tractoriștii, batozarii și mecanicii agricoli din țara noastră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2703. DLRLC
  • 3. (Despre o regiune, o țară) Care își sprijină economia în special pe agricultură. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM DN
    sinonime: agrar
  • 4. (Despre terenuri) Cultivat cu cereale sau legume. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.