2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

Agricola m. general roman, socrul istoricului Țacit, termină cucerirea Britaniei Mari (37-93).

AGRÍCOL, -Ă, agricoli, -e, adj. 1. Care ține de agricultură, care se referă la agricultură; folosit în agricultură. ◊ An agricol = perioadă de timp cuprinsă între începutul muncilor agricole de toamnă, care privesc recolta anului următor, și strângerea recoltei din acel an. 2. (Despre oameni) Care se ocupă cu agricultura. 3. (Despre o regiune, o țară) Care își sprijină economia în special pe agricultură; agrar. – Din fr. agricole.

AGRÍCOL, -Ă, agricoli, -e, adj. 1. Care ține de agricultură, care se referă la agricultură; folosit în agricultură. ◊ An agricol = perioadă de timp cuprinsă între începutul muncilor agricole de toamnă, care privesc recolta anului următor, și strângerea recoltei din anul în curs. 2. (Despre oameni) Care se ocupă cu agricultura. 3. (Despre o regiune, o țară) Care își sprijină economia în special pe agricultură; agrar. – Din fr. agricole.

AGRICÓL, -Ă, agricoli, -e, adj. 1. Care ține de agricultură, care este în legătură cu agricultura, care se referă la agricultură, din domeniul agriculturii. Munci agricole. Țară agricolă.Învățământ agricol = formă de învățămînt tehnic care pregătește, specialiști în diferite domenii ale agriculturii. Cadrele didactice din învățământul mediu agricol trebuie să răspundă cu tot elanul la îndeplinirea sarcinii de onoare pe care o au. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 5/4. Campanie agricolă = perioadă de intensificare a muncilor agricole, legată de un anumit anotimp, în care trebuie să se efectueze, în timpul cel mai scurt, anumite munci. Folosirea deplină a mașinilor și tractoarelor S.M.T. în campania agricolă de vară. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2715. ♦ (Despre unelte) Folosit în agricultură. ◊ Inventar agricol = totalitatea uneltelor întrebuințate la muncile agricole. Țăranii împroprietăriți [în 1921], ca și, în general, țărănimea săracă și imensa majoritate a țăranilor mijlocași, erau lipsiți de vite, de. unelte etc. și au fost nevoiți să se îndatoreze pînă în gît la chiaburi, cămătari și bancheri, atît pentru procurarea unui oarecare inventar agricol, cât și pentru plata pămîntului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 267. ♦ (Despre producție și produse) Care se desfășoară, care are loc în domeniul agriculturii; obținut, dobîndit prin agricultură. Sporirea producției agricole și a cantităților de cereale-marfă a devenit în momentul de față o problemă de stat, o problemă a întregului popor muncitor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2703. ♦ (Despre economie, instituții economice, juridice și politice) Care are specificul legat de agricultură. În societatea capitalistă linia de dezvoltare a economiei agricole este aceea de destrămare a țărănimii mijlocașe și de creștere a sărăcimii, pe de o parte, și a chiaburimii, pe de altă parte. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 281. ◊ Gospodărie agricolă colectivă v. gospodărie. Gospodărie agricolă de stat v. g o s p o d ă r i e. Întovărășire agricolă v. întovărășire. Secție agricolă a sfatului popular = aparat al sfatului popular care se ocupă cu problemele de agricultură ale comunei, orașului, raionului etc. respectiv. Potrivit planului secției agricole a sfatului popular raional, trebuia ca secerișul păioaselor să înceapă în ziua de 1 iulie. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2715. Învoială agricolă v. învoială. 2. (Despre oameni sau colectivități) Care lucrează în agricultură, care se ocupă cu agricultura. Experiența S.M.T.-urilor și sovhozurilor sovietice, precum și a tractoriștilor și mecanicilor agricoli din Uniunea Sovietică, constituie un izvor nesecat de învățăminte pentru tractoriștii, batozarii și mecanicii agricoli din țara noastră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2703. ◊ Proletariat agricol v. proletariat.

AGRÍCOL, -Ă, agricoli, -e, adj. 1. Care ține de agricultură, care se referă la agricultură; folosit în agricultură. ◊ Campanie agricolă = perioadă de intensificare a muncilor agricole legată de un anumit anotimp. Inventar agricol = totalitatea uneltelor întrebuințate la muncile agricole. 2. (Despre oameni) Care se ocupă cu agricultura. Mecanic agricol. 3. (Despre o regiune, o țară) Care își sprijină economia în special pe agricultură. – Fr. agricole.

agrícol (a-gri-) adj. m., pl. agrícoli; f. agrícolă, pl. agrícole

agrícol adj. m. (sil. -gri-), pl. agrícoli; f. sg. agrícolă, pl. agrícole

agricól, ~ă a [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 303/8 / Pl: ~i, -e / E: fr agricole] 1 Care ține de agricultură. 2 Care se referă la agricultură. 3 Folosit în agricultură. 4 (D. lucrători) Care se ocupă cu agricultura. 5 (D. o regiune, o țară) Care își sprijină economia în special pe agricultură Si: agrar (3). 6 (D. terenuri) Cultivat cu cereale sau legume.

AGRÍCOL adj. agrar, (rar) agrarian, plugăresc. (Munci ~.)

AGRÍCOL, -Ă adj. 1. Referitor la agricultură. ♦ Întrebuințat în agricultură; obținut în agricultură. 2. Care se ocupă cu agricultura. 3. (Despre o regiune, o țară) Care își sprijină economia în special pe agricultură; agrar. [< fr. agricole, cf. lat. agricola].

AGRÍCOL, -Ă adj. 1. referitor la agricultură; folosit în agricultură; obținut în agricultură. 2. agrar. (< fr. agricole)

AGRÍCOL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de agricultură; care se folosește în agricultură. Lucrări ~e. Tehnică ~ă. 2) Care se ocupă cu agricultura. Muncitor ~. 3) (despre o regiune sau o țară) În care predomină agricultura; agrar. /<fr. agricole

agricol a. 1. care se dedă agriculturei: popor agricol; 2. privitor la agricultură: product agricol.

*agrícol, -ă adj. (lat. agricola, agricultor, de la ager, ogor, și cólere, a cultiva). Care se ocupă cu agricultura: popor agricol. Relativ la agricultură: mașinĭ agricole. V. georgic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AGRICOLA (Iulius Agricola, Cneus) (40-93), general și om politic roman. În urma unor campanii grele a învins triburile băștinașe ale Britanniei al cărei guvernator a devenit (78-84). Socrul istoricului Tacitus, care-i dedică o biografie.

AGRICOLA (pe numele adevărat Georg Bauer) (1494-1555), savant german, originar din Saxonia. Studii sistematice privind clasificarea minereurilor, mineritului și metalurgia („De re metalica”). Considerat părintele mineralogiei.

AGRICOLA, Mikael (c. 1510-1557), umanist finlandez. Episcop de Turku, inițiator al Reformei în patria sa, autor al unui „Abecedar” și al unei traduceri a „Noului Testament”.

AGRICOLA, Johann (c. 1494-1566), reformator luteran german. A publicat prima colecție de proverbe germane.

AGRÍCOL adj. agrar, (rar) agrarián, plugărésc. (Munci ~.)

COOPERATIVĂ AGRICOLĂ DE PRODÚCȚIE s. (ieșit din uz) colectivă. (Lucra într-o ~.)

Intrare: Agricola
Agricola
nume propriu (I3)
Intrare: agricol
agricol adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agricol agricolul agricolă agricola
plural agricoli agricolii agricole agricolele
genitiv-dativ singular agricol agricolului agricole agricolei
plural agricoli agricolilor agricole agricolelor
vocativ singular
plural