2 intrări

25 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGLÍCĂ, aglice, s. f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe (Filipendula vulgaris). – Din bg. aglika, sb. jaglika.

aglícă sf [At: HEM 515 / V: -íce, -íciu, -íș, agríce, iglíce, oglíce / Pl: ~ice / E: bg аглика, srb jaglika] Planta erbacee Spirea Filipendula, din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau roz-albe, parfumate, dispuse în inflorescențe.

AGLÍCĂ, aglice, s. f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe. (Filipendula vulgaris). – Din bg. aglika, scr. jaglika.

AGLÍCĂ, aglice, s. f. Plantă de pajiște din familia rozaceelor, cu tulpină solidă și cu inflorescență de floricele albe sau roz-albe parfumate (Vemaria). Din treacăt ici și colo, să culegi... Margarete, scînteioare și aglice. TOPÎRCEANU, B. 44. Frunză verde trei aglice. ȘEZ. IV 142, Foicica de aglică, Pivnicioara-i mititică. Cîrcimăreasa frumușică. TEODORESCU, P. P. 331.

AGLÍCĂ, aglice, s. f. Plantă cu inflorescența compusă din flori albe sau rozalbe, parfumate. (Spiraea filipendula). – Bg. aglika (sb. jaglika).

AGLÍCĂ ~ce f. Plantă erbacee care crește prin pajiști și pășuni, cu flori albe sau roz, foarte parfumate, și fructe capsule. [Sil. a-gli-] /<bulg. aglica, sb. jaglika

aglică f. plantă cu flori albe și cu miros plăcut de portocale, numită în Mold. teișor (Spiraea filipendula). [Serb. IAGLIKA].

aglícă și (Gorj) oglică f., pl. ĭ (bg. aglika, sîrb. jaglika, aglică. Cp. și vgr. aglis, cățel de usturoĭ. V. Bern. 1,443). O plantă erbacee rozacee cu florĭ albe sau roșiatice odorante așezate în corimbĭ și cu fructe capsulare (spiraea filipéndula sau filipendula hexapétala). Rădăcinile eĭ tuberculoase proaspete miroase a florĭ de portocale, conțin amidon și tanin, și de aceĭa-s alimentare și astringente. – Se numește și teișor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aglícă (a-gli-) s. f., g.-d. art. aglícei; pl. aglíce

aglícă s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. aglícei; pl. aglíce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGLÍCĂ s. v. ciuboțica-cucului.

AGLÍCĂ s. (BOT.; Filipendula vulgaris) (reg.) ferice, ferigea, oglice, teișor, barba-caprei, ferecă-albă, floarea-soarelui-de-câmp.

agli s. v. CIUBOȚICA-CUCULUI.

AGLI s. (BOT.; Filipendula vulgaris) (reg.) ferice, ferigea, oglice, teișor, barba-caprei, ferecă-albă, floarea-soarelui-de-cîmp.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aglícă (-ci), s. f. – Plantă erbacee din familia rozaceelor. Mr. angulice, megl. glicica. Bg. aglika (Skok, R. Études slaves, III, 62), cf. sb. jaglika (Cihac; DAR), alb. aguljice. Este posibil ca toate aceste cuvinte să provină din tc. aklik „albeață, albeală”. Cf. Popescu-Ciocănel 6.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

aglícă, aglici, s.f. – (bot.) Plantă erbacee; ciuboțica-cucului, țâța-vacii (Primula elatior Hill) (Borza, 1968: 137; Vadu Izei). – Din tc. aklik „albeață”, cf. bg. aglika, srb. jaglika (DER, MDA).

aglícă, -i, s.f. – (bot.) Plantă erbacee; ciuboțica cucului, țâța vacii (Primula elatior Hill). Termen atestat în Vad (Borza 1968: 137). – Din tc. aklik „albeață”, cf. bg. aglika, srb. jaglika (DER).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AGLICA, f. (AO X 129), < subst.

Intrare: Aglica
Aglica nume propriu
nume propriu (I3)
  • Aglica
Intrare: aglică
  • silabație: a-gli-că
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agli
  • aglica
plural
  • aglice
  • aglicele
genitiv-dativ singular
  • aglice
  • aglicei
plural
  • aglice
  • aglicelor
vocativ singular
plural
iglice
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oglică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oglice
  • oglicea
plural
  • oglici
  • oglicile
genitiv-dativ singular
  • oglici
  • oglicii
plural
  • oglici
  • oglicilor
vocativ singular
plural

aglică Filipendula iglice oglică oglice

etimologie: